Nesimțirea în zeci de forme

În viața de zi cu zi – fie la serviciu sau în mijlocul prietenilor – sunt câteva lucruri care mi se par greu de digerat, în sensul că denotă o lipsă totală a celor șapte ani de acasă și pe care nu e normal să le tolerăm, căci determină transformarea ”inacceptabilului” în ”normal”.

Mi se pare o mare prostie când ești cetățean care merge cu autobuzul când autobuzul ajunge în stație și vrei să cobori să nu o poți face pentru că cei care așteptau se urcă înainte să coboare călătorii. Mi se pare penibil să vad un părinte cu copilul de mână pe centru, iar când copilul aruncă ambalajul de la ciocolată pe jos părintele să nu îi spună nimic, ci să i se pară normal.

Iar pe centru chiar sunt coșuri de gunoi! Nu e ok nici să te bagi în față ”doar să întrebi ceva” și să cumperi, după care să pleci fluierând. Nu sunt multe lucruri ok, din păcate, cine mai e atent la detalii?