În trei.

Îmi storc creierii de câteva zile pentru un proiect personal care se învârte în jurul cifrei trei. După zeci de ore de documentare, am ajuns la fabuloasa concluzie: doi e plictisitor, iar trei e magic. Nu degeaba toate basmele ne prezintă trei căpcăuni, trei probe de foc, trei încercări, balauri cu minim trei capete, trei mere de aur, trei prieteni, trei vieți. Sigur, realitatea noastră nu e chiar atât de feerică, nu murim de trei ori pentru a renaște tot de atâtea ori, în schimb cifra trei poate fi sarea, piperul și ardeiul iute de care avem nevoie pentru a sparge monotonia zilnică. Trei prieteni buni, cu trei personalități aparte te ajută cu trei sfaturi diferite. Trei proiecte sau trei joburi îți asigură mereu alte provocări. Cel puțin trei motive pro sau contra înainte de luarea oricărei delicii sunt dovada vocii rațiunii. Trei opțiuni pentru concediu fac planificarea mai frumoasă (și mai complicată), trei feluri de mâncare stau la baza unui prânz îndestulător, servit cu minim trei tacâmuri, trei ore ar trebui să alocăm zilnic doar pentru noi, iar minim trei perechi de pantofi trebuie să dețină orice femeie. Trei este baza unei familii complete, există trei religii avraamice: islam, creștinism și iudaism, iar Sfânta Treime este alcătuită din trei membri. Trei este prima cifră impară, este un număr perfect, echilibrat.

Îmi dă cu rest un singur aspect: căutăm fericirea în doi. Da' aia în trei de ce nu funcționează?!

Alexandra Alexa