Actorul din filmul românesc „Două lozuri”, ce a reușit să aducă peste 100 de mii de spectatori în sălile de cinema din țară, ne-a acordat un interviu în care și-a spus părerea despre noul val de film dar și despre comedia norocoasă în care a jucat. „Combinația dintre un scenariu foarte bine scris, o atitudine regizorală foarte bună, curajoasă, implicarea totală a actorilor plus norocul pe care l-am avut au dus la acest rezultat.”, spune Dorian Boguță despre „Două Lozuri”. Cât despre mersul la cinema, acesta e de părere că uneori îți poate salva viața. De ce? Afli în interviu.
Ești actor de teatru, de film, regizor și producător. Mă gândesc că ai totuși o afinitate pentru una din aceste activități. Care ar fi aceasta?
Nu mai fac teatru de 10 ani dar mi-ar plăcea să mă întorc, nu știu cum, când… Acum sunt oricum foarte prins cu filmul, cu Școala. Dar din toate, sincer, cel mai mult în acest moment mă atrage regia de film. Am avut până acum 6 filme de scurt-metraj, iar acum doi ani am câștigat la CNC debutul meu în lung-metraj, care se va numi „Urma”. O să îl fac cu producătoarea Oana Giurgiu, de la Hai Hui Entertainment.
Când va fi gata filmul?
Probabil prin vară-toamnă 2017. Acum rescriu scenariul. Îmi doresc să fie o dramă-thriller, despre cineva care nu-și găsește liniștea, nu își găsește scopul și intră într-o depresie.
Se vorbește acum despre noul val de film românesc, cu pelicule în care nu mai apare veșnicul castron de ciorbă sau în care nu se mai vorbește despre comunism. Tu faci parte din acest val și aș vea să aflu cum vezi tu această schimbare de registru?
Eu nu cred că e o schimbare, e o evoluție firească. Până acum, neavând bani, bugetele erau foarte restrânse, s-au făcut numai filme de autor ce aveau nevoie de recunoștință festivalieră. De aceea avem regizori extrem de talentați, apreciați peste hotare.
Nici „Două Lozuri” nu a avut buget mare dar iată că ați reușit să aveți succes în box office.
Da, industria cinematografică din România, cu ghilimelele de rigoare, trebuia să ajungă și la filme pentru public. Dacă până acum era un singur gen, filme sociale, trebuia să apară și filme horror, thrillere, comedii, pentru că doar așa poți să ai o industrie sănătoasă.
„Două lozuri” este un film independent făcut cu bani puțini. Ați demosntrat că nu bugetul e important ca să faci un film bun. A fost totuși greu?
A fost foarte greu pentru că am fost limitați de timp, de bani, dar unele filme au noroc. Spre exemplu, filmul american „The Blair Witch Project” a fost făcut cu vreo 25 de mii de dolari și a strâns 200 de milioane. Au făcut un film bun, dar nu s-au așteptat să aibă parte de această explozie. Noi când făceam „Două lozuri” ne gândeam să aducem spectatori în sală deoarece pentru ei lucram, dar nu ne-am așteptat să fie în halul ăsta! Am ajuns la 100 de mii de spectatori. Combinația dintre un scenariu foarte bine scris, o atitudine regizorală foarte bună, curajoasă, implicarea totală a actorilor plus norocul pe care l-am avut au dus la acest rezultat. Dacă ploua într-o zi „eram pa”, nu mai aveam de unde să găsim alți bani ca să filmăm în altă zi. Nu s-a stricat nicio mașină, nu s-a îmbolnăvit nimeni ca să nu poată veni la filmare, camera a funcționat tot timpul – din toate aceste motive am avut noroc. Paul Negoescu este foarte talentat, a scris un scenariu foarte bun pentru comedie, a reușit să transmită foarte bine, plus că s-a inspirat din Caragiale.
Ai jucat in seriale de televiziune și ai fost disribuit în filme care au fost prezentate la festivaluri internaționale importante, cum s-a întâmplat în cazul „Quod erat demonstrandum” sau „Moartea Domnului Lăzărescu”. Crezi că serialele comerciale de astăzi sunt o treaptă de lansare pentru actorii tineri?
Da, dar cred că există și un pericol mic. De promovat te promovează, te vede lumea, poate cuiva îi place ce faci acolo chiar dacă e serial de televiziune și mulți fornăie din nas, dar e o experiență. Dacă devii foarte cunoscut printr-un serial va fi mai greu apoi să intri în filme de cinema, pentru că spectatorul te va asocia cu personajul.
Eu am văzut că anul acesta filmul românesc a prins un avânt puternic în cinema.
Da, în primele două luni din toamnă au ieșit patru filme românești: „Sieranevada”, „Câini”, „#Selfie69” și „Două lozuri”. A apărut acum și „Afacerea Est” și urmează „Inimi Cicatrizate”. Cele 4 filme au făcut deja peste 250 de mii de spectatori. E un record. O să fie bătaie la Gopo.
La școala de actorie la care predai alături de Alexandru Papadopol și Dragoș Bucur ai avut ocazia să cunoști actori amatori. E vreodată prea târziu să îți descoperi această pasiune?
Nu știu, dar vreau să spun o chestie, eu nu știu dacă știu să fac bine actorie. Dar știu sigur că nu știu să fac altceva. Și mai e un lucru, îmi place atât de mult ceea ce fac, încât aș fi cel mai mare fraier să renunț ca să fac altceva care îmi aduce bani.
Publicul e încă reticent atunci când e invitat să vadă un film românesc. Tu de ce îi inviți în sala de cinema să vadă „Două lozuri” sau alte filme românești?
Pentru că se râde extrem mult la „Două lozuri”. Mergi la „Sieranevada” – un film de autor. Este un film făcut de Cristi Puiu, unul din cei mai mari regizori ai momentului, nu doar din România, și e bine să mergi să vezi un film făcut de cineva care știe bine să facă asta.
Unele filme se fac și pentru altceva, nu numai ca să râzi la ele, poate te redescoperi după ce vezi un film. Profesorul meu de actorie de la facultate mi-a spus odată că după un spectacol a găsit un bilet într-un buchet de flori. Pe acel bilet era scris astfel: „Am fost azi la spectacol, vă mulțumesc foarte mult. Mi-ați salvat viața.” După ce a citit acest mesaj s-a întâlnit cu persoana care îi dăruise buchetul. Aceasta i-a povestit că voia să-și pună capăt zilelor când a trecut pe lângă teatru și a văzut scris titlul spectacolului Asta-i viața. S-a dus să-l vadă și a renunțat apoi la ideea sinuciderii. Așa că sfatul meu este: du-te! Poate îți salvează viața!
Interviu de Theodora Ștefan
