Lumină în suflet

Sărbătoarea Învierii Domnului guvernează întocmirea întregului ciclu mobil de sărbători al anului bisericesc, amintindu-ne de trecerea noastră
de la întuneric la lumină şi de la moarte la viaţă, fiind cea mai mărită, îmbucurătoare şi solemnă dintre sărbătorile anului. Denumirea vine de la cuvântul ebraic „Pesah” al vechilor iudei, care înseamnă „trecere”.

Creștinii sărbătoresc Învierea lui Iisus Hristos la o anumită diferență de zile cauzată de diferența calendarelor după care se ghidează, dar ritualurile lor își au radacinile păgâne în festivalul primăverii.

Farmecul deosebit este dat atât de semnificaţia religioasă, cât şi
de tradiţiile şi simbolurile pascale. După respectarea Postului Mare, principala grijă a oamenilor fiind aceea de a-şi curăţa sufletul de păcate prin Sf. Taină a Spovedaniei, iar pe de altă parte ţăranii încearcă sa încheie toate activităţile gospodăreşti.

Casele trebuie să strălucească de curăţenie pentru că ele „te blestemă dacă Paştile le prind necurăţate”.

Miercurea, în fiecare familie, cele mai vârstnice femei pregătesc cu multă smerenie şi curăţenie prescura sau anafura, care urmează să fie sfinţită.
În Joia Mare se vopsesc ouăle, deoarece se spune că dacă se înroşesc în această zi, acestea se vor păstra fără a se strica tot anul.

 

Semnificaţia oului roşu este legată atât de învierea lui Iisus cât şi de regenerarea şi renaşterea naturii. Ultima vineri din Postul Mare este numită „Vinerea Paştilor”, „Vinerea Patimilor”, „Vinerea Neagră”, „Vinerea Seacă” sau „Vinerea Mare”, conform tradiţiei creştine, este ziua în care Iisus a fost răstignit şi a murit pe cruce pentru răscumpărarea neamului
omenesc, zi de post negru.

Există credinţa că dacă cineva se încumetă a coace în această zi face mare păcat iar coptura nu este mâncată nici măcar de peşti. În această zi, dimineaţa, înainte de răsăritul soarelui, oamenii alergau desculţi prin rouă sau se scăldau tainic în ape curgătoare crezând că, în felul acesta, vor fi sănătoşi pe tot parcursul anului.

Sâmbăta Mare este ultima zi de pregătire a Paştilor, are loc sacrificiul mielului, din carnea căruia se pregătesc mâncăruri tradiţionale: drobul şi friptura de miel.

 

Fiecare gospodină trebuind să aibă o cămaşă nouă, cusută în mod special, iar bărbaţii măcar o pălărie nefolosită. Seara se pregătește cu grijă coşul ce urmează a fi dus la biserică, pentru sfinţire. În el se aşează ouă roşii, cozonac, drob şi alte bucate gustoase. Totul se acoperă cu cel mai frumos ştergar pe care îl are gospodina, semn de preţuire a sărbătorii pascale dar şi de mândrie personală.

La miezul nopţii toaca din curtea bisericii, cu sunetul ei pătrunzător şi ritmat, cheamă întreaga suflare creştinească la biserică pentru a asista la slujba de Învierea Domnului, fiecare persoana avand câte o lumânare, simbolul luminii divine asupra întunericului ignoranţei, pe care o vor aprinde din lumina adusă de preot de pe masa Sfântului Altar la îndemnul acestuia: „Veniţi de luaţi lumină!.”

În părți diferite ale țării, tradiția spune că lumânările trebuie îngropate în pamantul din fața casei și lasate să ardă până dimineața. Într-o altă variantă, e bine ca acestea să fie pastrate și aprinse în fața icoanei când ai necazuri.

Ciocănitul ouălor se face după nişte reguli nescrise, dar arhicunoscute. Astfel, bărbatul mai în vârstă ciocneşte capul oului ţinut în mână de partener şi rosteşte formula "Hristos a înviat", la care i se răspunde "Adevărat a înviat!". A doua zi de Paşte se practică, obiceiul „udatului”. Băieţii îmbrăcaţi în haine tradiţionale mergeau odinioară să stropească fetele. Obiceiul a fost adus în Transilvania în perioada Evului Mediu de saşii din zona Sibiului.

 

Se spune că fetele care ar fi stropite vor avea noroc tot anul. În trecut, fetele erau udate cu apă din fântână, însă în zilele noastre apa a fost înlocuită cu diverse sortimente de parfum. Mai puțin evidente la noi, influențele păgâne sunt accentuate la vestici unde ouăle și iepurele sunt
explicate ca simboluri antice ale fertilității.

La români, Iepurașul de Paști este un simbol asimilat recent și mai mult de dragul copiilor: ei primesc coșulete de jucării și dulciuri „aduse de iepuraș”. Sărbătoarea Paştelui este una dintre cele mai mari sărbători, având o semnificaţie nu doar religioasă, ci şi una de reunire a familiilor, în care predomină bucuria, împăcarea şi lumina în suflet.