Maria Balabaș | Scaunul din metrou (XVIII)

Lângă mine s-a aşezat o duduie, iar ea purta pe genunchi o geantă de sport impecabilă, cea mai frumoasă geantă de sport pe care o văzusem. E ceva cu obiectele astea, parcă sunt geanta de voiaj a lui Mery Poppins, cuprind în sufletul lor tot ce are mai de preţ un om, tot ce are mai personal. Când vezi o duduie cu o geantă d-asta pe genunchi, nu poţi să nu simţi transpiraţia ei când aleargă, ochii ei închişi de concentrare şi efort, părul ei puţin ud la tâmple şi bucuria pe care i-o aduce, întristarea dacă a ratat un ghem şi ciuda când colega a dat un gol mai spectaculos, poţi să-i simţi dimineţile pline de smoothie şi serile detoxifiate, ieşirile în club când pune la dispoziţia privirilor picioarele perfecte de gazelă tânără, somnul precaut de după aceea şi telefoanele nestăvilite ce cele mai bune prietene.

Mă uit cu jind la geanta perfectă, la materialul fără pată şi culorile ei suave, un gri cuminte, un roz de suflet, mânerul care se prinde singur pe mână şi dă o putere tainică. Geanta asta respiră a disciplină, a talent şi siguranţă de sine, a bani şi familie care te susţine, împăcarea cu sistemul politic şi succesul de piaţă. Genţile mele niciodată nu spun poveştile astea... Genţile mele tot timpul spun numai ce vor ele. Geanta perfectă se ridică, pleacă, dispare în masa de oameni absorbită de scări rulante, săli de sport, programe personalizate. Bye, love!

Maria Balabaș,

Practică Dimineața crossover la radio și alte câteva proiecte artistice. Îi place să gătească și să facă ordine… Trăiește câteva vieți într-una singură, unele vizibile, altele invizibile…