Paul Vinicius | Halouri & Holograme (XVIII)

Prinsesem o zi bună de prins draci. Ultimul îmi aterizase singur, ca flețul, chiar lângă mine, pe când treceam pe lângă un bloc de patru etaje. În cadrul aceleiași fereastre a apărut, precipitat și ciufulit, însă numai pentru un scurt interval, chipul uluit al unui bărbat care după ce primi și o tigaie zdravănă-n scăfârlie, dublată de o sudalmă strident-feminină, se retrase aproape instantaneu. Mi-am băgat dracul cel nou în buzunar și am pornit mai departe. La prima intersecție, chiar după colț, un client tocmai bătea un taximetrist, pe motiv că și-ar fi șmecherit aparatul de taxat, din câte am putut să-mi dau seama.

I-am confiscat și clientului dracii, apoi mi-am văzut de drum. În urma mea, taximetristul își cerea iertare și îi returna păgubitului îmbunat o sumă frumușică. Într-un parc din apropiere, două tipe tocmai se coafau reciproc pe motiv de același macho de unică folosință. Acolo erau draci suficient de mulți să-mi fi putut încropi un microiad cu tot ce trebuie și poftește omu’, așa că mi-am frecat satisfăcut palmele, înainte de a trece la acțiune. Dar, când să procedez, numa’ ce mă simt ținut de cureaua de la pantaloni. Era un vlăjgan bărbos și înaripat, ce-mi rânji printre stomatologii: Carevasăzică tu ne furași meseria? Ia, pașol na turbinca! Și-atunci se cucurigi și deșteptătorul.

Paul Vinicius - „Scriitor și Joker de Treflă în Statele Unite ale Poeziei, Muzicii & Insomniei”