Interviu | Diana Cavallioti

Diana Cavallioti: „Era o perioadă a marilor descoperiri, iar Cristian este unul dintre oamenii cărora le datorez o parte din acest frumos univers al meseriei mele”

Diana Cavallioti este din Galați, a absolvit cursurile secției de Actorie de la UNATC și în debutul cinematografic a jucat în Amintiri din Epoca de Aur 2 - Dragoste în timpul liber, în regia lui Cristian Mungiu. Ne întâlnim cu actrița la Iași, la Serile Filmului Românesc. Diana Cavallioti va participa la întâlnirea cu publicul după vizionare, duminică, de la ora 17.00, la Ateneul din Iași.

Cu ce v-a cucerit filmul românesc?

Filmul românesc are aroma poveștilor spuse de bunici la telefon, sau de prietene la o cafea. Sunt povești autentice, reale, cu personaje care își trăiesc istoriile sub ochii spectatorilor. Cum să nu fii cucerit de viață? E suprema fericire de care avem parte.

Cum ați intrat în povestea filmului românesc?

Nu stiu, lucrurile s-au întâmplat destul de natural. Întotdeauna primul pas este participarea la o probă. E singurul moment când puterea e în mâna ta, pe urmă, deciziile care se iau sunt niște mistere greu de dezlegat.

Este vorba și de noroc în cariera dumneavoastră de actriță?

Nu cred atât de mult în noroc și coincidențe. Cred în cauză și efect. Ceva la un moment dat a determinat acțiunile tale prezente. După regulile astea, viața pare puțin mai ușor de controlat. (zâmbește)

Cum se vede România de pe platourile de filmare?

România nu se dezminte nici pe platourile de filmare. 

Cum se văd noile generații, dilemele și problemele lor?

Nu pot să judec în niciun fel acest fenomen, e ceva natural ce trebuie acceptat. Fiecare generație are problemele ei, ele trebuie să existe și mai ales, trebuie să le lăsăm să existe și să își găsească drumul lor spre posibile rezolvări. 

Care vă sunt cele mai dragi momente din carieră?

Toate. Îmi sunt toate dragi, pentru că toate au contat într-un fel sau altul și am învațat de la fiecare în parte. Însă într-adevar, începuturile au fost magice alături de Cristian Mungiu, Anca Damian (în film) și Laszlo Bocsardi (teatru). Mi-au dat încredere, m-au lasat să sper. Și încă mai folosesc din combustibilul acelei perioade.

Cum se simte succesul după Ana, mon amour?

Sunt genul de actor care se hrănește din perioadele în care lucrează, nu din cele în care se văd roadele muncii.  Ana, mon amour a ajuns deja la public și e momentul să își cunoască destinul. Cred că succesul filmului Ana, mon amour este chiar felul în care reușește să ajungă în sufletul spectatorului, să îl modifice poate. 

La Iaşi reveniţi pentru a sta de vorbă cu cinefilii despre rolul pe care îl aveţi în Amintiri din epoca de aur. Cum v-a marcat rolul din film, întâlnirea cu Cristian Mungiu?

A fost o experiență extraordinară. Îmi aduc aminte cu ce bucurie plecam în fiecare dimineață spre filmare și ce descoperire uluitoare era fiecare secvență pe care o lucram cu Cristian. Era o perioadă a marilor descoperiri, iar Cristian este unul dintre oamenii cărora le datorez o parte din acest frumos univers al meseriei mele. 

Cum vă bucuraţi de viaţă?

Nu cred că există un „cum” în această ecuație. Îmi trăiesc viața cu bune și cu rele, cu absolut tot ce are ea de oferit. A trăi este o bucurie în sine. În rest, sunt o persoană extrem de activă și sunt într-o continuă mișcare: mă bucur de fiecare zi cu vreme bună, îmi place liniștea pădurilor, îmi plac mirosurile jnepenilor și culorile apusurilor de la mare.

Sunteţi foarte activă pe Instagram, pe Facebook.  Cum vă ajută să fiţi conectată? Vă ajunge timpul?

Nu am un timp dedicat platformelor de socializare, printre picături mai postez câte ceva ce mi se pare  esențial pentru ziua respectivă. Dar am, într-adevăr, o slăbiciune pentru Instagram, îmi plac poveștile spuse pe scurt într-o fotografie. Facebook-ul nu mi se mai pare atât de atractiv, a devenit un soi de coș în care aruncăm tot ce ne trece prin cap, fără să mai avem niciun fel de filtru (nici când postăm, nici când citim și credem tot). Cît despre conectivitate, părerea mea este ca adevăratele conexiuni se întâmplă când nu ești cu ochii în ecranul telefonului, și nu am niciun fel de teamă, sunt o persoană foarte conectată la lumea din jurul meu.

Realizat de Corina Giurgia