Paul Vinicius | Halouri & Holograme (XXI)

Madam Sprâncenatu nu că ar fi fost ea grasă, numai că automobilele care treceau – mai ales cele albe, albastre, verzi, galbene, argintii, roșii și mov – , ba chiar și majoritatea camioanelor și autobuzelor de transportat marfă sau persoane către destinații de vis, indiferent de culoare, păreau de jucărie în comparație cu ea. Poate că din această cauză nici n-a îndrăznit să facă autostopul decât o singură dată în viață, dar și aceea s-a terminat rău. Viteza brusc amețitoare a traficului pe care apariția ei magnifică, în plină zi, pe marginea autostrăzii, a stârnit-o, a obligat-o, din motive de vertij și nenumărate tamponări, să termine stocul de antinevralgice din orășelul ei de baștină pentru o lună.

Apoi s-a resemnat. A sădit un bonsai mai falnic decât toți ceilalți plopi, a dărâmat o casă din neatenție – cu ochii după un elicopter care îi făcea cu mâna – și s-a sfârșit subit, din motive de roi înfuriat de albine, în aceeași localitate fructiferă cu climat predestinat umbrelelor de ploaie și cinematograf, un parc cu multe ciori și statuie, șapte debite de tutun, o farmacie, două alimentare pe colț și cele mai multe, da, cele mai multe biciclete pe cap de locuitor (cinci, adică) – avantaj de care nu a prea benefi ciat după primele 147 de încercări nereușite, bicicletele fiind, totuși, produse de serie fragilă.

Paul Vinicius - „Scriitor și Joker de Treflă în Statele Unite ale Poeziei, Muzicii & Insomniei”