Editorial | Ce facem sâmbătă?

Trăim într-o țară în care datul la gioale e sport național, iar Bucureștiul nu numai că nu face excepție, ci chiar dă tonul. Fiindcă, deh, e capitala, miezul, locul de unde se dă ora exactă. La bune și rele. Ministerele se calcă pe bătături, departamentele de prin corporații își pun piedică pe holuri și-și închid în nas ușa de la lift, taximetriștii se șuntează cu alți taximetriști, medicii și pacenții trăiesc în lumi diferite. Din păcate, organizatorii de evenimente nu fac excepție. Deși aici ar trebui să existe o uniune puternică, cu un cod de onoare bine stabilit, care să aibă un cuvânt greu de spus în relațiile cu Statul, sponsorii și corporațiile media, omuleții nu știu cum să facă să-și tragă preșul de sub picioare unul altuia, fără să realizeze că, de fapt, toți regresează pe același preș, care e departe de a fi un covor zburător.

Știm, din teorie, că sistemul capitalist e o junglă, dar tind să afirm că și într-o junglă adevărată există o entropie, un sistem de reguli care duc la un echilibru evident. Un început există, se numește AROC (Asociatia Română a Organizatorilor de Concerte și Evenimente), dar nu știu cât de mult vor putea/vrea să facă. Fiindcă, între timp, datul la gioale se practică pe scară largă, mai mult sau mai puțin intenționat. Exemplu - în seara de sâmbătă, 20 mai, voi fi pus în situația ingrate de a alege între două concerte mari, pe care altfel le-aș fi bifat fără probleme – Al Di Meola la Sala Palatului și Dream Theater la Arenele Romane… Să fie doar un accident?

Cătălin Toader
Publisher Zile și Nopți