Șerban Borda și-a început activitatea ca actor al Teatrului Regina Maria din anul 1999, iar de-a lungul timpului s-a afirmat în roluri extraordinare – atât ca membru al Trupei Iosif Vulcan, cât și ca actor independent – dintre care cel mai recent este Omul cu floarea în gură – rolul principal în spectacolul CAFENEAUA PIRANDELLO, scenariu dramatic de Anca Măniuțiu – după texte de Luigi Pirandello, regia artistică Mihai Măniuțiu, care a avut premiera duminică, 7 mai, urmând ca a doua reprezentație să se desfășoare în 11 mai, de la ora 19:00, la Sala Mare.
Anul acesta în martie, Șerban a inițiat o strângere de fonduri pentru procurarea unui defibrilator mobil pentru Teatrul Regina Maria. Banii au fost strânşi prin vânzarea biletelor la spectacolul său „ȘșșșT!” și suma nu doar că a acoperit costul unui defibrilator pentru Teatrul Regina Maria, ci a făcut posibilă achiziționarea unui al doilea, pentru Universitatea din Oradea.
Când și unde a început aventura artistică a lui Șerban Borda?
În 1995 am dat admitere la Academia de teatru din Târgu Mureș, am luat examenele și am avut impresia și eu, și colegii mei ca suntem deja actori. Nu știam cu ce mănâncă meseria asta, dar am aflat pe parcursul celor patru ani de facultate.
Știm că sunteți din Reghin dar v-ați stabilit de mult timp aici. Cum s-a întâmplat, dumneavoastră ați ales Oradea sau Oradea v-a ales pe dumneavoastră?
Eram la festivalul Școlilor de Teatru de la București în 1999 și acolo am aflat că Teatrul de Stat Oradea organizează concurs pentru ocuparea unor posturi de actori. Ne-am urcat în tren și am ajuns la Oradea împreună cu un coleg, am dat concurs și l-am luat, însă nu eram hotărât să rămân la Oradea și voiam să mai merg și la alte concursuri. Am plecat însă în Franța cu spectacolul „Delir în doi, în trei în câți vrei…” la câteva zile după concurs, iar când m-am întors, toate teatrele dăduseră deja concursurile. Așa am decis să rămân la Oradea.
Care a fost cel mai iubit rol de până acum? Ce fel de roluri preferați?
Rolul cel mai iubit e întodeauna ultimul, e ca atunci când ai mai mulți copii, îi iubești pe toți, dar parcă puțin mai tare pe cel mai mic. Poate că aș fi ipocrit dacă nu aș spune că prefer rolurile principale, dar cu siguranță pot duce și tava într-un spectacol făra să mă doară încheietura.
Ne puteți povesti o amintire specială din viața de actor?
De obicei când lumea află că sunt actor reacționează în două feluri. ,,A ,ești actor? Spune un banc!” Sau „Cum poți să ții minte atâta text?”
Cine este sursa dumneavoastră de inspirație? Aveți vreo muză sau un actor preferat?
Vrând-nevrând, conștient sau nu într-un rol aduni experiențele și întâlnirile de până atunci și de multe ori te surprinzi că dai o replica așa cum o facea profesorul tău, sau unul dintre colegi, sau unul dintre actorii preferați. Cred că asta e sursa de inspirație – toate întâlnirile de până atunci. Îmi plac și îi apreciez enorm pe artiștii stradali pe care i-am vazut în unele orașe din Europa și SUA, artiști extrem de talentați care reușesc să oprească publicul pe stradă pentru câteva zeci de minute, deși acei oameni poate sunt în drum spre serviciu, sau spre bancă, sau au o problemă de rezolvat. Și nu numai că se opresc, dar și plătesc pentru spectacol. Cred că e cea mai capitalistă formă de artă.
În ce spectacole vă poate vedea publicul orădean în cadrul Tearului Regina Maria?
„În inima nopții – Episodul Lear”, „O poveste foarte simplă”, „Cabaretul Dada”, „Cafeneaua Pirandello” la Teatrul Regina Maria, în „Legea lui Murphy”, ȘșșȘșT!!! și BUM! la Studio Act.
Ce alte proiecte derulați în prezent?
Împreună cu Teatrul de copii Oradea, un teatru în care actorii sunt copii, sunt în repetiții pentru spectacolul „Revizorul” de Gogol care va avea premiera în noiembrie 2017. Va fi a cincea premieră a Teatrului de copii. Tot cu Teatrul de copii vom face o deplasare la începutul lunii iunie la Bruxelles cu spectacolul „Visul unei nopți de vară” de Shakespeare. În iulie mă reîntorc la Chicago unde vom relua spectacolele cu RoAct Theatre.
Povestiți-ne despre experiența de la Românii au talent.
La întoarcerea din SUA am participat la preselecție și am avut șansa să intru în acest show cu o audiență impresionantă. Am prezentat un moment de două minute dintr-un spectacol foarte drag mie, un spectacol fără cuvinte, o comedie, care nu se putea numi altfel decat ȘșșȘșT!!! Am luat patru de Da.
Ce faceți în timpul liber? Aveți vreo guilty pleasure?
Îmi place, când e posibil, să lenevesc în weekend lângă soția și fiica mea.