Interviu | Maria Dinulescu

Actrița Maria Dinulescu a venit la Iași cu ocazia Serilor Filmului Românesc. A venit în fața publicului în ultima seară a festivalului, pe 14 mai, când a fost proiectat filmul California Dreamin’ (nesfârșit), în regia celui care a fost Cristian Nemescu. Maria a povestit despre emoția care-i încearcă, mai ales că regizorul a dispărut printr-un accident stupid. Anul acesta se împlinesc și zece ani de când filmul a primit premiul Un certain regard la Cannes. Răspunde întrebărilor cu cea mai mare sinceritate și degajare.

Dintre toate hobby- urile din lume, care este cel la care nu ai renunța niciodată?

As renunța la oricare. Eu nu sunt aceeași în fiecare moment, deci mi-ar plăcea sa mă bucur de fiecare lucru care mă va fascina la un moment dat.

Ce sfat i-ai da Mariei Dinulescu de acum 20 de ani?

Acest lucru este imposibil, sa îmi dau un sfat în trecut, așa că nu mă simt inspirată să găsesc un răspuns onest la întrebarea ta.

Care este lucrul de care oamenii ar fi surprinşi, dacă l-ar afla despre tine?

Depinde care oameni. Fiecare dintre noi descoperim în ceilalți lucruri pe care le avem în noi și le regăsim în ceilalți. Altfel nu am sa vorbesc despre lucrurile pe care prefer să le păstrez private.

Ai vreun talent ascuns? Care este acela?

Am un foarte bun ochi pentru a descoperi talente.

Pe cine admiri cel mai mult?

Mama mea.

Care a fost cel mai bun sfat pe care l-ai primit vreodată? De la cine?

Sa nu mă grăbesc. De la toată lumea.

Care crezi că este cea mai mare problemă pe care societatea din ziua de astăzi o întâmpină?

Cea pe care o întâmpinau și cei de acum o mie de ani. Totul este repetitiv și dacă nu ne învățăm lecțiile în masă, vom ajunge la dezumanizare totală.

Care este cel mai special moment din cariera ta?

Cel în care eram la Cannes și California dreamin’ primea „Un certain regard”, dar Cristian Nemescu era mort. Pentru mine a fost un moment de maturizare și durere profundă. Nimic nu avea sens. Oamenii se bucurau pentru ceva ce pentru mine reprezenta un om la care nu mai aveam acces niciodată. Ei trăiau un prezent care pentru mine reprezenta un trecut dureros. Exact cum va fi și această seară la SFR (n.red.: interviul a fost realizat cgiar în seara proiecției filmului, pe 14 mai).

Ce mesaj ai pentru tinerii care încă mai dau o şansă filmului românesc?

Asta înseamnă ca își dau șanse lor. Viața a fost făcută ca să fie trăită și să ne bucurăm de ea. M-aș bucura să îi văd fericiți și împliniți.

Ce înseamă festivalul Serile Filmului Românesc pentru tine?

Încă o șansă pentru filme să fie descoperite de oameni frumoși și sensibili. Spectatorii din Moldova sunt poate unii dintre cei mai valoroși pe care îi cunosc.

Realizat de Paula Donisă

(voluntar în cadrul SFR, echipa de PR și Comunicare)