Interviu | Dan Byron

Mi se pare că muzica „și-a revenit” în ultima perioadă. În toată țara parcă abundă concertele live, muzica rock a prins teren în fața celei dance, pop-dance. Poate că lumea s-a săturat de comercial. Care e părerea ta? 

Eu cred că există public pentru orice fel de muzică. Numai că trebuie să știi cum să ajungi la el. Iar artiștii tineri nu știu asta, așa cum nici eu nu am știut o bună perioadă de timp. A trebuit să-mi creez o echipă care să vadă toate lucrurile pe care eu nu le pot vedea. Cum au reușit să facă munca din spatele artistului trebuie să îi întrebi pe cei din diversele echipe.

Ce înseamnă pentru tine un eveniment muzical bun? Ce eveniment nu ai de gând să ratezi anul acesta?

Un eveniment bun e acela care contează și în momentul în care se petrece. Sunt muți care pregătesc bine un eveniment, dar în momentul în care se petrece nu mai contează. Spectatorului trebuie să îi dai totul până la sfârșit chiar dacă l-ai adus deja la tine. Trebuie să îi dai toată energia pe care el o așteaptă. Cât despre evenimentele de anul acesta, Queen e unul din cele mai așteptate. O să fiu răutăcios, dar e adevărul. Dacă ar veni într-un club din București Queen Extravaganza în același timp cu Queen and Adam Lambert m-aș duce la Queen Extravaganza. Mă enervează atât de tare Adam Lambert! :)) Mi-e drag că vine Roger Taylor, că vine Brian May. John Deacon are pre mult bun simț să facă parte dintr-un Queen fără Freddie Mercury. De altfel a spus că Queen fără Freddie Mercury nu există. Vom asista la un concert care va fi pe jumătate cu coveruri. Probabil mai mult ne va oferi concertul Muse. Iron Maiden, din punctul meu de vedere s-a răsuflat din 1992, când Bruce Dickinson a părăsit trupa. Hollywood Vampires e mai mult un show, o fiță, majoritatea vor să meargă la concert pentru Johnny Depp, nu pestru muzicienii din concertul ăsta. :))

Crezi că începe să-și revină muzica rock?

Eu spun că muzica rock n-a avut o problemă niciodată, publicul a avut o problemă cu muzica rock. Nu cred că vom mai asista la un boom ca în anii ’90... Poate. Atunci a fost un feeling care s-a potrivit foarte bine. Tot ce a venit din Seattle a fost sfânt.

Crezi în educarea publicului prin muzică?

Da, și nu neapărat în educarea prin muzică ci prin carte, prin orice. Dacă îi dai cuiva să citească o carte bună după ce o termină va fi mai deștept. Dacă asculți un album bun, vei avea pretenții și mai mari de la muzică. Și în cazul filmelor e la fel.

Lucrezi cu Luiza Zan, o voce foarte bună în jazz-ul românesc. De asemenea, ai reprezentații solo, acustice. Ai cataloga evenimentele voastre elitiste? Este jazz-ul pentru toată lumea?

Muzica acustică live vine de la focurile de tabără și întâlnirile cu prietenii așa că nu văd ce ar fi elitist în ea. Eu cu Luiza nu cânt acel jazz de elită, ci avem mai multe influențe. Recomand albumul ei, „Heritage” oricui, chiar dacă nu a mai ascultat jazz până acum.

Ce planuri ai cu trupa ta, Byron, în viitorul apropiat?

Anul acesta facem 10 ani și ne-am gândit așa: „ce-ar fi să ne facem un cadou și să nu facem niciun album?” :)) Anul trecut a fost extrem de greu pentru noi pentru că am avut două proiecte pe care le-am lansat și n-am avut pauză. Vom lucra pe parcursul anului la niște materiale noi, dar nu cu stresul că trebuie să le lansăm. O să vedeți voi la un moment dat.

Pe blogul tău, danbyron.ro, le recomanzi cititorilor muzică nouă și bună, cărți interesante, filme bune, așa cum face și Zile și Nopți. Așa că te întreb: care e cea mai tare carte pe care ai citit-o în ultima vreme și o recomanzi, care e cel mai bun album ascultat, care e filmul care te-a impresionat?

Dacă mai este cineva care nu a ascultat albumul „Sound and Color” de la Alabama Shakes să o facă! O carte foarte grea, care m-a marcat este „Ani de câine”, de Gunter Grass. E literatură pură, e cea mai bună carte pe care am citit-o vreodată. Ca film recomand „12 Angry Men”, din 1957.

Într-un număr recent al revistei Sunete ai scris și tu un articol despre David Bowie. De ce crezi că ar trebui ca oamenii să citească această revistă?

În primul rând ar trebui să o citească pentru că este singura revistă românească în care se scrie despre muzică la modul serios. Nu e pentru adolescenți, nu e după trend, vorbește despre muzica adevărată.

Pentru că suntem o revistă de timp liber suntem curioşi să aflăm ce face Dan Byron atunci când nu cântă și nu scrie?

Se dă cu bicicleta prin oraș, călătorește...

Ce contraargument ai pentru cei care cred că astăzi nu se face muzică bună?

În anii 60 exact asta se credea, că nu se mai face muzică bună. Așa avem și noi impresia în continuare. A fost frumos ce s-a creat atunci, dar asta nu înseamnă că nu se mai crează acum și că ce se crează acum nu e relevant. Acum e greu să alegi muzica pe care o cauți din marea de piese lansate zi de zi. Tocmai de aceea am început să recomand albume pe blog. E greu să discerni, iar din punctul acesta de vedere revista Sunete face un lucru foarte bun, face recenzii ale albumelor care merită ascultate.