Ziua Cânepii 2017

Cât timp Clujul a fost la UNTOLD, eu am ajuns la un festival mai mic lângă Zalău. Am auzit de Ziua Cânepii întâmplător, acum vreo 2-3 ani. Anul ăsta m-a sunat o prietenă să mă întrebe dacă nu vreau să merg și parcă ceva din mine a presimțit căldura nasoală care urma să se lase prin oraș, așa că am pornit spre Gâlgău Almașului.
E mișto la Ziua Cânepii. A fost cald și acolo, dar ăsta a fost trendul weekend-ului, aia e. Trebuie să încep prin a zice că oamenii de la Ziua Cânepii sunt super mândrii că sunt români. Nu-s naționaliști din ăia nașpa, care bat cu pumnul în piept că țara-i tare și străinii-s răi (deși, și ei au o iubire profundă pentru tricolor), ci o ard mai mult pe principiul „frate și țara asta are potențial hai să facem și noi chestii”.
Cel mai interesant lucru pe care l-am aflat a fost ăsta: autoritățile nu-s super happy când aud cuvântul cânepă. Cică până în 89 România era pe primul loc în Europa la producția de cânepă și IV în lume - dar intuiești deja că situația nu mai stă așa. Apoi s-au schimbat niște legi, pentru că ne era super frică de droguri și cânepa mai e alintată și canabis sativa, și producția s-a prăbușit. Ziua Cânepii vrea să schimbe cumva treaba asta și să arată că planta e cool, poți să faci cărămizi din ea, lapte, textile, iar clătitele din făină de cânepă am înțeles că nu-s rele deloc. Dacă mă întrebați „da se poate fuma?” - nu știu, dar puteți încerca, cred.

Cătălina Mătăsaru