Paul Vinicius | Halouri & Holograme (XLII)

Suprarealismu’ s-a născut la oraș, dar s-a mutat și la sat. Devenind stat în stat, el s-a făcut primar, și-a cumpărat o bicicletă cu două roți, dar și cu motor de Ferrari cu 8 cilindri în V și și-a angajat-o secretară pe Capra cu Trei Iezi, folosind-o atât diurn cât și nocturn, cu precădere ca să-i citească ziarele & alte povești nemuritoare.

Către seară, îngrijorat demografic, îi mai toarnă Caprei câțiva  iezi, apoi adoarme senin, cu sentimentul datoriei împlinite. În cârdășie cu Scufița Roșie, Capra cu Trei Iezi i-a luat cu totul mințile, folosindu-l alternativ, ca pe un bărbat de unică folosință.

În weekendurile impare, Capra, în cele cu soț, Scufița. În timpul săptămânii însă Suprarealismu este extrem de activ, mai ales în atelierele Stațiunii de Mașini și Tractoare, unde, de altfel, își petrece majoritatea concediilor de odihnă, jucându-se cu diversele piese și mașinării agricole, care-l fascinează, dar și pregătind viitoarele campanii electorale. Iată însă că ieri, îmbrăcată extrem de sexi, Capra cu Trei Iezi s-a apucat să-i citească ultimul scenariu al lui Quentin Tarantino.

NuNuNu – a îngăimat el, moale – p-ăsta l-am parcurs alaltăieri, după care și adormi, intensiv. Păcat. Dacă ar mai fi avut puțintică răbdare, ar fi constatat că Capra arăta nimicitor la ora aia. Din neatenție pierdem clipe pentru care viața ar merita derulată înapoi. Cu foarte mare viteză.