Ovidiu Biber | Scrisoare către Muzică

M-am gândit de multe ori să-ţi scriu, dar nu ştiam dacă e bine sau nu să fac asta. Mi-a fost jenă să nu par dus cu pluta sau mi-am pus întrebări dacă această scrisoare ajunge direct la tine sau la cine ştie ce impresar sau casă de producţie. Trecând peste toate acestea, am înţeles că fiecare om, chiar dacă recunoaște sau nu, simte nevoia la un moment dat din viaţă, să scrie unei anume entităţi sau unei realităţi nedeterminate. Iată că momentul meu e deja aici şi creionez scrisoarea către Muzică. Dacă vă gândiţi bine şi voi aveţi pe undeva dorinţa de a comunica sau de a mulţumi, de a propune diverse lucruri. Dacă entitatea aceasta ar fi o persoană dragă, totul ar fi atât de simplu: „Dragă Muzică, îţi mulţumesc pentru că îmi cureţi mintea, îmi aranjezi gândurile împrăştiate, îmi ridici ochii spre cer şi îmi decorezi sufletul.  De data trecută când te-am ascultat şi până acum s-au întâmplat o mulţime de lucruri. Am fost prin diverse locuri şi am ascultat diverse sunete, unele mai zgomotoase, altele mai armonioase.  Ca în fiecare scrisoare trebuie să menţionez şi acum că aştept cu nerăbdare să dau play din nou.  Pe zi ce trece realizez că tu ai din ce în ce mai mulţi prieteni şi asta mă face să-mi doresc tot mai mult să nu mă îndepărtez de tine.  Am şi o surpriză: mi-am luat un set nou de boxe şi sunt pregătit să fac auzită relaţia noastră către toţi vecinii.”

Aş fi curios cărei entităţi îţi vine să-i scrii? Eu mai am cel puţin două. Până una alta, just press play!