Iubesc să fac lucruri | Ovidiu Biber

Dacă ar fi să privim lumea înconjurătoare că fiind o pânză, un tablou, oare ce am vedea: nuanțe de gri sau culori? Oare care-i cea mai bună abordare?

Partea bună e că viaţa este colorată, deci noi de ce am gândi în nuanțe de gri?

Partea nebună e că dacă te ataşezi de o pată gri la un moment dat, te vei chinui să o colorezi.

Dar şi aici este o parte bună, pentru că până la urmă vei reuşi să colorezi tot ce îţi propui. E adevărat că unele pete din viaţa fiecăruia sunt atât de gri încât vor ieşi ca o mâzgăleală colorată într-un făraş cu cenuşă, dar ce e rău în asta? Te poţi distra făcând orice. Şi până la urmă, din orice unghi priveşti şi de la orice distanţă, tot mai clar se va vedea pata de culoare mai degrabă decât fundalul gri.

Hai să facem un test: poţi zâmbi în ploaie? Fără motiv? Chiar şi atunci când te-a stropit o maşină în timp ce aştepţi pe trotuar? Poţi să-ţi închipui că omul acela chiar se grăbea şi îi pare rău că a făcut asta? Dacă în continuare zâmbeşti, te-ai calificat în Liga celor care iubesc să facă lucruri, orice fel de lucruri. Dacă poţi trăi cu calificarea asta, nu vei regreta nimic la maturitate, când experienţa contează.

PS: Toamna aceasta nu uita pensonul acasă! Avem treabă!