Vlad Popescu | Digital Junkie

Weekendul trecut am făcut o tură de trei zile în niște munți unde de-abia funcționa GSM-ul, deci de Internet nici vorbă. După ceva tentative eșuate de a mă cățăra pe niște stânci pentru a prinde o liniuță de semnal în plus cu riscul unui picior rupt, m-am resemnat, năpădit de un ciudat sentiment de izolare care nu avea însă de-a face cu faptul că eram la zeci de kilometri buni de prima așezare omenească. După vreo câteva minute de blocaj, am ridicat resemnat din umeri, am băgat telefonul în buzunar, mi-am văzut de adunat lemne și de băut bere cu amicii în jurul focului de tabără. Mai pe seară mi-a murit și bateria, aducând un pus de autenticitate tentativei forțate de dezintoxicare digitală. Am compensat cu bere.

Întors în „civilizație” duminică seara, mă așteptam să fiu năpădit de mail-uri, mesaje și notificări de toate felurile.  Ei bine, aveam două mail-uri noi și 4 mesaje de grup.  Nimic personal, cu alte cuvinte. Dau febril scroll la Facebook, așteptând măcar acolo cine știe ce grozăvii. Când colo, toți proștii de care depind viețile noastre pe aceleași poziții, sfârșitul lumii la fel de iminent, discuțiile la fel de sterile și contradictorii, cu alte cuvinte NIMIC relevant.

În concluzie, pe 31 decembrie, în rezoluția de anul nou, m-am hotărât să bag la pachet pe lângă intenția de a bea mult mai puține beri și o cură serioasă de dezintoxicare digitală. În acest scop poate îmi aduce și mie Moșu un Nokia 3310. Din ăla nou, măcar să joc Snake pe ecran color...

Vlad Popescu,

Cosumator de muzică, redactor Sunete, inginer, docent universitar