Playground(3) | The date

Știu cu câteva săptămâni înainte că trebuie să vină în oraș și-l aștept cu sufletul la gură, iar în ziua pe care de multă vreme am bifat-o în calendar mă îmbrac frumos, o iau spre locul de întâlnire și abia aștept să-l văd. Pe drum îmi imaginez cu o încordare placută cum o sa reacționez când îl voi vedea. Am avut de multe ori sentimentul ăsta dar niciodată nu am reușit să-l cuprind. Am tot fost întrebat ce simt, cum pot să explic ce se întâmplă și de unde avalanșa asta de bucurie dar, din păcate, niciodată nu am avut un răspuns clar pentru că știu că acest sentiment nu poate fi descris cu ușurință. De fapt, cred că toți avem în noi acest sentiment însă fiecare poate ajunge la el pe drumurile știute doar de el însuși, nu cred că există ghid sau hartă care să te ducă acolo pe vreo scurtatură, iar cei care ajung să-l acceseze sunt cu adevărat norocoși. Cred că trebuie sinceritate, devotament și să-ți vină din interior, după care sufletul și mintea lucrează singure. Destul de simplu aparent. Gata! Ajung, deschid ușa și-l văd. Adrenalina începe să mă bage în extaz, după care creierul cedează, mușchii se-ncordează, inima-mi pompează tare... și îl țin strâns în brațe... este el... Vinilul meu.

 

De Hefe