Paul Vinicius | Halouri & Holograme (50)

Jurnal de gânduri. În urmă cu vreo 20-25 de ani, într-o vacanță, prin apropiere de Bicaz, privirea mi s-a dezlipit de traficul auto și mi-a alunecat pe râul pe lângă care tocmai treceam. Chestie care m-a făcut să frânez brusc și să cobor din mașină, ca să mă conving.

Fiindcă râul curgea invers. Adică, la deal. Mă rog, nu cred că ar avea vreun sens să vă mai și desenez. Nu era nimic SF. Totul poate fi demonstrat foarte ușor, cu minuscule cunoștințe de fizică. Poate că de atunci nu mai obișnuiesc să mă înfoi și să mă reped să contrazic, foarte crâncen pe convingerile mele. Măcar numărând până la zece.

# Mă rog, între marii masculi vexați și femeiuștile care visează cai verzi pe pereți fără a mișca vreun deget, probabil că am să continui să citesc Cervantes cu cea mai mare plăcere. # Dacă nu cumva ești pește, nu-i deloc comod să trăiești într-un acvariu, fie el și fără apă.

Peștii – nu cred că au sentimentul spațiului și, cu atât mai puțin pe cel al nemărginirii. Mă rog, este doar o simplă supoziție. N-am fost niciodată pește. # Nici Facebook-ul nu-i vreun acvariu mai mare, deși pare infinit. De fapt nu-i, decât acea părticică de prieteni (virtuali sau nu) cu care interacționezi. Iar lista ți se-ngroașe cu secțiunea orbo-surdo-muților. Nimic altceva. # Un camion cu like-uri dădu colțul pe o stradă mai asfaltată.