Frig, ceață, parade triste, pseudo-politicieni care cosesc justiția și aruncă fânul la porci, comemorări dureroase și morți cu ștaif, așa a început decembrie. Pe vremuri i se spunea Luna cadourilor! Cu frigul și ceața vă descurcați, așa că o să vă spun cum sunt celelalte pentru mine.
Parade triste
Dincolo de stupiditatea actului în sine (paradele militare sunt, pentru mine, niște bătăi cu pumnul moale într-un piept gol), armata română la parada de 1 decembrie pare o nonagenară decrepită care, după ce îmbracă cea mai bună bluză de pânză topită mirosind a mucegai și a pastile anti-molii, se rujează și se fardează abuziv și apoi iese, șontâc, către primul megaimage să-și cumpere niște chifle cu fise de 10 bani… (PS – postarea nu conține nicio fărâmă de misoginism sau de discriminare pe criterii de vîrstă, e o simplă metaforă)
Abuz
Exact când scriu rândurile astea, în Parlament se „dezbate” iar, pe repede înainte, uciderea Justiției, mituirea martorilor și tipul de catafalc pe care ar trebui expus cadavrul. Și noi încă mai răbdăm.
Comemorări
Pe 4 decembrie s-au împlinit niște ani de la moartea a doi dintre cei mai importanți oameni (pentru mine și nu numai): Constantin Noica, cel care a încercat în zadar să ne îndrume cum să devenim întru ființă (30 de ani de la moartea sa) și Frank Zappa, părintele întregii muzici moderne (de valoare), de la a cărui dispariție s-au închis 24 de ani.
Morți cu ștaif
Pe 5 decembrie s-a stins regele Mihai I, pe mormântul căruia s-au strâns să dea din coadă toate hienele.
Redactor: Cătălin Toader
