Salut București | Fenomenul teleleu

Ecuația pare simplă. Se dau doi oameni care au decis să nu se uite în urmă și să trăiască după chipul și asemănarea lor, adică frumos.

Elena Stancu, una dintre puținele jurnaliste din România care știu cum se face această meserie pe bune, și Cosmin Bumbuț, unul dintre cei mai importanți fotografi contemporani (cine îi cunoaște portofoliul poate confirma, deși nu cred că are nevoie de nicio confirmare, știe el foarte bine ce poate). Se mai dă o autorulotă albastră, care a devenit, în ultimii patru ani, casa celor doi. Și a Tinei.

Mai presărăm niște cosntante (burse și premii) și abia apoi ajungem și la un rezultat: cartea pe care cei doi au lansat-o de curând la Humanitas și care este, parol, una dintre cele mai năcitoare cărți pe care le puteți citi vreodată.

Acasă, pe drum. 4 ani teleleu (foto alături) este o colecție de povești crâncene despre sărăcie, deznădejde și uitare, despre violență și convenții sociale care strivesc oameni, despre lipsa de compasiune și despre cât de neputincios te face, de fapt, dezinteresul.

Cartea este atât de năucitoare încât va trebui, cititorule, să iei, din când în când, o pauză din plâns, să te uiți în jur și să te întrebi dacă ai putea face ceva. Nu dau detalii, e o carte care se trăiește, nu se povestește. Vă spun doar că subiectele sunt atât de emoționale încât este singura carte din viața mea în care fotografiile nu doar că nu amplifică impactul cititului, ci mai degrabă îl îndulcesc și-l fac, omenește, suportabil.  

Toate detaliile despre proiectele celor doi se găsesc pe teleleu.eu, unde vă puteți abona și la minunata serie de vederi teleleu, o modalitate cât se poate de elegantă de a le susține demersurile foto/jurnalistice.

de Cătălin Toader