Mihail Vakulovski | PostNeDațiSauNuNeDați

Dacă tomberoanele dau pe-afară de sticle, hîrtii de împachetat, cutii și pungi cu mîncăruri nedesfăcute, iar pe lîngă ele au crescut păduri de brazi tăiaţi – tocmai au trecut sărbătorile de iarnă. Nu mai tună în continuu artificiile-obuze de parcă ar fi început Primul Război Mondial, ediția a II-a, dar Poiana Brașov și Piața Sfatului s-au umplut de limba rusă (Crăciunul pe stil vechi, no). Apropo de centru, în caz că muncești și te duci la lucru pe jos – ghinion, dacă pe șosele zăpada poate fi cît de cît bătută (unii se întorc acum de la chef, cu mașina – conduc nevestele), pe trotuare înoți în zăpadă. Mergi pe șosea, te depășește o singură mașină, care te claxonează cu bipuri. Nu-l înjuri, doar zici, în gînd, „să ți se spargă roțile” și mergi mai departe, spre muncă, că munca l-a creat pe om.

Înainte de sărbători firma cu cică cea mai bună cafea din lume și-a tras o cafenea în Piața Sfatului, chiar lîngă Biserica Neagră și Librăria Humanitas. Nu știu cum e înăuntru, c-o fi și cea mai scumpă cafea din Brașov, dar știu cum e afară. E plin de tineri care fumează și aruncă chiștoacele pe jos. Chiştoace pe care le culeg aurolacii din aceeaşi cea mai centrală piaţă din cel mai din centru oraş al ţării. PS: Tot fără aeroport.

Mihail Vakulovski, scriitor, traducător din literatura rusă, fondatorul şi realizatorul revistei Tiuk! (www.tiuk.reea.net) şi al CenaKLUb-ului Tiuk.