Noi am pierdut! Halep a câștigat!

Australia, țara de la antipozi, ne-a oferit 3 săptămâni de tenis cum rar ne-a fost dat să vedem. O Halep dezlănțuită, agresivă, cu sete de victorie și fără sponsor oficial. Românca ne-a oferit unul din cele mai frumoase turnee iar părerile sunt împărțite în ceea ce privește performanța de pe arena albastră. Simona ai fost fantastică! sau Simona ne-ai dezamăgit din nou! sunt mesajele care au curs după dimineața unui 28 ianurie în care 1,5 milioane de români au urmărit electrizați încleștarea dintre românca și daneză. Ceea ce ar trebui noi să înțelegem este că Halep nu e doar despre tenis sau victorie. Halep e despre muncă, sacrificiu, ambiție nebunească, umanitate și poveste. Halep poartă cu ea, la fiecare meci o poveste pe care ne-o destăinuie puțin câte puțin, cu multă pasiune și pricepere. În 1998 Hagi amintea de condițiile socio-economice din România și sublinia faptul că cu toate acestea ei încă fac performanță. Vorbea de moartea fotbalului românesc. Se înșela! Este de fapt moartea sportului românesc. Ne agățăm de o Simona Halep, de un Potec, de un Drăgulescu, de o Dinu, Brânză, Gherman, Pop, dar până când? Suntem anesteziați de victoriile unor mari sportivi dar ne este frică să ne uităm peste umăr.. Știm că în spatele nostru este liniște. Maidanul este gol, arenele BNR se dărâmă, gimnastica este șubrezită și Ministerul Sportului a fost condus până nu de mult de un inginer mecanic, iar acum e vremea unei contabile să țină în mână destinele sportului românesc. Îmi pare rău prieteni dar nici Simona nu ne mai poate Salva, așa cum nici Hagi nu a putut – dar înca mai încearcă. Noi am pierdut! Halep a câștigat!