Moralitatea: un ideal subiectiv

Standardele s-au schimbat, binele pare că a devenit banal, machiavelismul un pic mai în trend. Moralitatea nu a fost niciodată un reper obiectiv, dar s-a conturat într-o comuniune aproape perfectă cu timpurile cărora le-a conturat fundamentele.

Ideal subiectiv și direct dependent de  relații, contexte, sisteme de valori și doctrine, moralitatea, așa cum o știm, este supusă astăzi unor încercări greu de ignorat. Papilele gustative ale minților noastre moraliste în permanentă căutare de echilibru și confort par a fi devenit mai puțin sensibile la reperele conservatorismului, ignorând, însă, rațiuni colective ce par să-și piardă glasul în mulțimea de inovatori neomoraliști.

Totuși, ce a rămas bine din binele trecut și ce e în continuare rău, din răul de demult? Cum ne construim propria identitate morală și ce mecanisme ne facilitează iertarea propriilor deraieri de pe traiectoria decenței consacrate istoric? Răspunsurile sunt atât de diverse, încât e greu de trasat linia între moral și imoral. Un lucru este cert: universalitatea unor valori precum dreptatea, adevărul sau cinstea va rezista și celor mai provocatoare incertitudini.

Așadar, tu ce alegi să fii?