Anul acesta, în competiția oficială sunt înscrise 19 filme. Printre care și un film românesc. Despre care nu vom vorbi acum, asta și pentru că proiecția lui are loc abia spre finalul săptămânii și deocamdată pariurile în această direcție nu-și au rostul. 12 dintre cele 19 filme au rulat deja și se întrevăd deja favoriții, fie că sunt ai publicului sau ai criticii. În ceea ce privește juriul din acest an, e greu să-ți închipui direcția pe care o vor prefera. Asta pentru că, spre deosebire de alți ani, nu există un președinte-vedetă al juriului, ale cărui preferințe să fie intuibile (așa cum s-a întâmplat anul trecut în cazul lui Paul Verhoeven). Mergând pe direcțiile generale și filmele văzute, am ales 4 filme cu șanse mari de a se regăsi în palmaresul final (ordinea e cea în care au intrat în competiție).
Isle of Dogs. Wes Anderson este unul dintre regizorii-vedetă ai competiției, foarte bine cotat. Cu un marketing foarte bun, un film care ar putea împăca atât presa cât și publicul, cinefilii sau criticii. De altfel, până acum topul Screen Daily îl cotează cu cel mai mare punctaj, 3,1 (din 4). Destul de greu de crezut că juriul ar alege o animație, oricât de solid ar fi filmul și oricât de celebru este Wes Anderson.
Dovlatov. Filmul rusului Alexey German Jr. are cam toate ingredientele necesare unui Urs de Aur: o poveste solidă ce vine cu o realitate în spate (filmul este aproape o poezie despre scriitorul Dovlatov, o odă adusă integrității și o luptă cu o epocă neprietenoasă cu sinceritatea și scriitorii, Rusia, 1971.), o imagine impecabilă, un scenariu foarte bine scris, un cast foarte bun, cu o mulțime de actori talentați și distribuiți fiecare dintre ei în rolul potrivit. Dacă aș putea intra în mintea membrilor juriului, probabil m-aș lupta pentru Dovlatov.
Utøya 22. juli va fi probabil unul dintre cele mai discutate filme de la Berlin. Ce-a făcut Poppe? A recreat masacrul de pe insula Utoya din 2011. Poppe a adunat povești de la supraviețuitori și le-a grupat într-un scenariu de ficțiune. Și-a găsit o eroină care-și caută sora în toată panica creată pe insulă, printre împușcături și semne se întrebare și a pus-o în contact cu toate poveștile din jur. A filmat totul dintr-o bucată, fără editing și fără coloană sonoră. 90 de minute de film, 72 de împușcături. 5 zile de filmări. Sunt multe semne de întrebare și multe discuții dar filmul i-a ieșit. Cât de etic sau nu e, cât de corect sau nu ar fi să fie premiat și cu ce trofeu, cât de credibil sau nu e ca un personaj să ducă totul în spate – sunt multe întrebări.
Exact când mă gândeam că e simplu de intuit palmaresul Berlinale 2018, a venit filmul lui Gus Van Sant să dea peste cap tot. Rămâne de văzut dacă (și cât) se va lăsa manipulat emoțional juriul de Don’t Worry, He Won’t Get Far on Foot sau de Utøya 22. juli. Mai ales că sunt, totuși, niște filme foarte bune, ambele, cu toată manipularea asumată. Oricum, dacă reușesc să reziste (și nu e ușor), măcar Joaquin Phoenix poate pleca c-un ursuleț de argint acasă. Meritat.
de Monica Felea
