Camelia Soraya Duda | Asta-i Ultima Dată

Cu titlul original „Last of the Red Hot Lovers”, piesa lui Neil Simon a fost prima oară ecranizată în 1972. Barney Cashman, un patron de restaurant pescăresc, invită pe rând trei femei diferite acasă la mama sa, din dorința de a-și condimenta viața sa monotonă cu o aventură. În scenă apar pe rând Elaine Navazio, „o femeie atrăgătoare, cu poftă de pește”, Bobbi Michelle, o actriță și cântăreață debutantă ce așteaptă să fie descoperită, și Jeanette, o femeie măritată ce trece prin aceeași criză conjugală ca protagonistul. Piesa este o meditație asupra singurătății în doi și a riscurilor pe care unii și le asumă pentru a-și satisface setea de comunicare și contact uman. Oricine se poate regăsi în Elaine, Bobbi, Jeanette sau Barney și în poveștile lor. 

Ce înseamnă teatru de sufragerie?

Numele “Teatrul 18” a venit de la adresa noastră, Iosif Cihac 18 și de la curajul și setea de autocunoaștere specifice adolescenței. Spectacolele noastre se adresează unui public matur. E o experiență mult mai intimă decât la Teatrul Național, de exemplu, fiindcă aici oamenii stau îngrămădiți pe băncuță, sunt pe același covor cu actorii, pentru că poți vedea detalii, cum acestora li se zbate o venă, cum clipește un ochi.

Văzând-o mult mai de aproape, la un moment dat oamenii ajung să empatizeze cu povestea personajelor. Așa e?

Este un teatru care te introduce într-o stare specială, încă din curte, nu te aștepți, te surprinde. Treci de tomberoane, un câine, doi, un om de zăpadă. După ce treci de holul acesta întunecos, chiar ajungi acasă la mama lui Barney.

Spuneți-ne câte ceva despre spectacolul vostru și despre ce vrea să transmită.

Este prima producție semnată Teatrul 18. Este o invitație la comunicare, mascată printr-o aventură, printr-o invitație la sex. Povestea unor oameni singuri, care nu sunt chiar singuri în viețile lor personale. Este vorba și despre oamenii care vor să fie ascultați. Sunt singuri psihologic, sunt singuri pe interior. Maschează nevoie de a interacționa cu altcineva decât oamenii cu care au fost ei obișnuiți, printr-o idee de idilă eșuată.

În definitiv e o comedie tristă pentru că inițial fiecare dintre cei doi și-a imaginat că se va întâmpla altceva?

E un spectacol care răstoarnă balanța sexelor. Ne obișnuim ca atunci când vedem un bărbat bine îmbrăcat, să fie și autoritar și asertiv, dar în actul I cel puțin, e complet invers, personajul feminin conduce tot, vedem un spectacol în care conduce ea.

Spuneți-ne câte ceva despre activitatea voastră din ultima perioadă. În ce alte activități ați fost/sunteți implicați?

Am terminat Teatru, la Universitatea de Arte, sunt în anul doi de master și îmi dau dizertația pe importantă libajului nonverbal, pe gesturi. Amândoi facem și partea de filme, eu pot să-mi asum că mai și scriu din când în când. Plănuiesc pe termen lung să activez mai mult pe partea de regie, să fac scenarii, să scriu teatru. Am studiat psihologia, dar am renunțat în favoarea teatrului. Vroiam să ajut oamenii să se dezlipească de zona lor de confort și de cercurile vicioase și mi-am dat seama că mai degrabă aș face asta prin teatru. Inițial am început cu scurt metrajele și îmi place să pun în față oamenilor alte perspective prin teatru, decât prin terapie. 

Ce plănuiți să faceți pe viitor?

Luna viitoare o să ne mutăm cu spectacolul în Ateneu iar pentru spectacolul de acolo vor fi toate actele reprezentației, inclusiv II și III și vom mai continua cu spectacole în cadrul Teatrului 18, cu alte piese și activități, jam sessions, podcasturi.

Unde vedeți acest proiect peste 2-3 ani? Cât de mult vă imaginați că se va dezvolta?

Orice fel de activitate artistică funcționează atâta timp cât publicul este interesat să vadă mai mult. Atâta timp cât oamenii vor dori să vadă piese de teatru jucate într-o sufragerie, proiectul va funcționa și noi vom exista în continuare. Până în momentul de față, oamenii care au venit au fost din aceeazi zonă, auzind de noi de la prietenii și cunoscuții lor, care ne-au recomandat mai departe. Oamenilor le place la noi și majoritatea rămân și după spectacol pentru socializare.

Realizat de Andra Ilioan