Interviu cu Ciprian Ciocan

Director al Fundației Comunitare Sibiu, Ciprian Ciocan este cunoscut în tot orașul pentru că a pus pe picioare Maratonul Internațional Sibiu, poate singurul eveniment care unește sub un scop nobil mii de sibieni dornici să schimbe ceva în comunitatea lor și să facă din Sibiu un oraș mai bun. Exact despre aceste aspecte am stat de vorbă cu el, despre cum se unește comunitatea în jurul unui țel și cum se schimbă mentalitatea oamenilor în decursul a câțiva ani.

 

Mai ții minte cum te-ai apucat să organizezi prima ediție? Ce reacții aveai din partea oamenilor când le vorbeai pentru prima oară despre Semimaraton?

Proiectul acesta a început organizat de niște prieteni. La prima ediție nu am avut sponsori, noi, echipa de organizare de la momentul respectiv – pentru că eram atât de speriați că nu o să vină nimeni să alerge la evenimentul nostru, ne-am înscris toți ca alergători. Speram să se înscrie vreo sută de oameni și credeam că dacă ne înscriem noi îi încurajăm și pe alții. A fost făcut fără bani, am primit doar niște tricouri de pe la cunoscuți, apă, lucruri de genul acesta. Și într-adevăr, ne-am lovit de multă reticență inițial. Cred că anii 90 și perioada de după au transformat toată zona aceasta de filantropie și donație în ceva nefrecventabil. Oamenii erau foarte speriați de țepe și tot felul de oameni care vin să-ți ceară bani și după aceea fac ce vor ei cu sumele strânse. Era un scepticism destul de ridicat. A trebuit să demonstrăm destul de mult comunității și am avut norocul că am tot strâns în jurul nostru prieteni și ONG-uri care ne-au dat încredere. Mulți dintre noi, cei care eram în organizare, nu aveam experiență de lucru în ONG, eu veneam din mediul privat și nu suntem ONG-iști de carieră. Astfel încât, din multe puncte de vedere, am luat domeniul acesta de la zero, nu am venit cu niște preconcepții. Cred că noi am reușit cumva la Fundația Comunitară și Maratonul Internațional să schimbăm un pic poziționarea, felul în care sibienii se uită la ONG-uri. Ne place să credem că într-un fel sau altul le-am adus în mainstream, am făcut implicarea să fie cool, ceva obișnuit.

 

Ca o paranteză, de când nu mai alergi la Maraton?

(râde n. r.) Am alergat doar la două ediții, cred că la prima și la a treia. Alerg la alte competiții organizate de prieteni sau în țară, tocmai pentru că îmi place alergarea foarte mult și, ca să mă întorc la prima întrebare, când am pornit cu evenimentul acesta a plecat de la pasiunea mea care tocmai se dezvolta pentru alergat. Era un moment în care fenomenul acesta începea să dezvolte, nu era încă foarte spectaculos, chiar și competițiile mari de la București sau Cluj-Napoca erau pe la primele ediții. Deci era un moment incipient, în care cultura alergării abia se dezvolta și noi l-am simțit bine pentru că am reușit să facem o combinație bună, care aduce multe beneficii, pe de o parte strânge niște bani pentru proiecte ale comunității, pe de altă parte i-a ajutat pe foarte mulți să-și schimbe viețile din perspectiva nutriției, a sănătății.

 

Crezi că s-a schimbat mentalitatea sibienilor, acum după șase ediții?

Cred că tocmai asta e fain, că nu e filantropia aia clasică, în care ai niște oameni cu foarte mulți bani care din excesul lor dau ceva comunității. Maratonul lucrează cu foarte mulți oameni, în momentul de față, persoane care contribuie financiar sunt undeva între cinci și șase mii de oameni care fac un fel de donații pe an, prin intermediul nostru. Pentru o populație ca a Sibiului este un procent destul mare, mulți dintre cei care fac asta neavând o situație financiară extraordinară și știm asta pentru că vorbim cu ei la telefon, de multe ori nu spun că așteaptă să le intre salariul sau pensia ca să facă o anumită donație. Deci e clar că ceva s-a schimbat în mentalitate, de la atitudinea aia că ți-e frică să dai pentru că nu ești sigur că nu te fraierește cineva, la persoane care donează și de zece ori pe parcursul Maratonului pentru că sunt conectați la prieteni, alergători, ONG-uri, sau sunt chiar implicați direct.

 

Ți-ai făcut un plan, o proiecție de viitor? Unde poate ajunge Maratonul Internațional Sibiu?

Aceasta este o discuție mai largă a noastră. Toate edițiile de până acum au arătat o creștere constantă și ne așteptăm ca la un moment dat să se plafoneze și suntem confortabili cu asta, nu ne putem gândi că vom crește la nesfârșit. Este foarte clar că evenimentul este arhicunoscut în Sibiu, am atins anumite limite și atunci potențialul nostru de creștere este să-l facem o competiție națională și internațională. Eu am numit acest domeniu ”turism civic sau comunitar”. Visul meu este ca turiștii din țară și din lume să vină la Sibiu și să vadă felul în care o comunitate se adună și încearcă împreună să-și rezolve problemele. Sibiul poate deveni un model de bună practică prin combinația de civism cu alergare și traseu turistic. Potențialul de creștere aici îl văd.

Interviu realizat de Ștefan Dobre