"Blues & jazz" cu Soul Serenade în "55 Pub"

Soul Serenade este un trio acustic ce oferă o combinație aparte între chitară slide, voci, mandolină, muzicuță și tamburină. Vorbim despre Adelina Chivu - solistă vocală, Andrei Rotariu - chitarist, cântă la mai multe muzicuțe, folosește tamburina și se descurcă foarte bine cu vocea și Codruț Andrei - cântă la mandolină, dar și vocal. Ei au reprezentat România la Festivalul European de Blues, unde țara noastră a participat pentru prima oară. Cea mai tânără formație din concurs, Soul Serenade, a cântat și a încântat publicul reușind să obțină locul al doilea. Sâmbătă, 24 martie, de la ora 20:00, trupa a încântat urechile gălățenilor printr-un concert în "55 Pub". Între timp, am stat puțin de vorba cu Andrei Rotariu.

 

 Să o luăm cu începutul. Cum v-ați cunoscut și de unde a venit numele de "Soul Serenade"?

 Am început eu și Adelina, am cântat în formula de duo un an jumătate. Eu și Codruț ne știam de foarte mult timp, dar el cântase mereu la chitară, cântase cu Adi Manolovici, cu tot felul de alte direcții muzicale. După un timp s-a apucat de mandolină, iar după un an jumătate am început formula de trio. Cât despre numele trupei, "Soul Serenade" e o piesă cunoscută a anilor '70 și ne-a plăcut cum sună. 

  

 Cum v-a schimbat proiectul "Soul Serenade" viața? Mereu pe drumuri, la studio, în concerte. Aveți timp și pentru viață personală?

 A variat foarte mult ascendent. În primă instanță, aveam maxim 10 concerte pe an.

 România nu e foarte ofertantă ca locuri de cântat comparativ cu alte țări, dar pe măsură ce am continuat să insistăm pe ideea asta de "Soul Serenade" și piața din România s-a schimbat destul de mult. Au apărut enorm de multe festivaluri, localuri noi, încât acum se pune problema cu ce timp personal mai rămâi. Dar atunci când alegerea ta de profesie îți consumă și timpul personal în general, lumile se cam întrepătrund și nu mai simți că muncești sau că ești în timpul liber.

 

Care e cea mai vie amintire a ta de la un concert?

 Cred că mult timp de acum încolo o să-mi amintesc de primele noastre concerte. În 2013 ni s-a propus să mergem  în Franța la "European Blues Challenge", aia fiind și prima dată când România participa la un astfel de festival. Eram lipsiți de experiență, avusesem doar câteva cântări, aveam doar câteva piese, deci nici măcar un repertoriu complet. Ne-am trezit pe o scenă în fața a cinci mii de oameni cu o responsabilitate uriașă, cea de a reprezenta România. Din fericire, a fost bine, am luat locul doi. Pe lângă asta și multe alte concerte minunate, am mai participat și la festivalul "Dichis'n'Blues" din Tulcea.

 

 Care este trupa ta preferata din copilărie?

 Îl adolescentă îl idolatrizăm pe Errol Smith, iar în copilărie ascultăm foarte mult piesele trupei "Abba".

 

 Din rețeta succesului, pe lângă muncă, ce crezi că nu ar trebui să lipsească niciunui artist?

 Perseverența. E foarte important să știi pentru ce ai început și să îți păstrezi principiile cu care ai plecat.

 

 Ce te motivează? Care este forța din spatele a tot ceea ce faci?

 Exclusiv produsul muzical. Celelalte sunt efecte fericite secundare.

 

 Când ai urcat prima oară pe scenă îți mai aduci aminte prin ce stări ai trecut atunci?

 Eram singur pe scenă când am urcat prima oară, cântam instrumental chitară, muzicuță, tamburină și în mod minunat era un fel de "Open Mike" și toată lumea a participat. Sună ca un clișeu, dar atunci când ai un concert foarte bun îl simți și a două zi, ești într-o stare euforică. Era pentru primă oară când experimentam acel sentiment și m-a motivat să continui.

 

 Pe final, toată lumea spune să îți urmezi visul și vine cu tot felul de citate inspirațiunile. Nimeni nu spune însă cât de greu e. Deci, cât e de greu și ce sfaturi le dați celor care își doresc o carieră în muzică? 

 Deși citatele au un pic de clișeu, e greu să le iei ca atare. Le vezi ca într-un film. Vezi o situație idilică, și după, te uiți la tine și te gândești că nu e nicio conexiune, dar, de fapt, principiile de genul "Crezi în tine", Fă ceea ce îți place", ce sună ca niște proverbe răsuflate sunt foarte valabile, dar neapărat în balans cu un efort constant. Nimic nu e de nișă, nici o activitate. Da, n-o să fii niciodată la fel de popular ca un star pop, dar dacă te-ai băgat în treaba asta ca să ai cât mai mulți fani, cred că e o motivație destul de greșită. Trebuie să realizezi dacă muzica te atrage cu adevărat. Dacă te atrage expunerea sau să fie lumea mai prietenoasă cu ține nu e un motiv deloc sănătos. E bine să faci muzică pentru că îți place muzica și să lași totul să curgă în mod firesc.