„Despre căutarea Adevărului” de Gabriel Bota

Aceasta este o poveste imaginară despre un erou necunoscut care a fost și este în continuare căutat de fiecare dintre noi: Adevărul, pe numele lui real ”Truehard”.

Despre Truehard se spune că ar cunoaşte adevărul pur dar şi pe cel relativ. Paradoxal, pe Truehard întotdeauna l-a ocolit adevărul pentru că el însuși era un adevăr greu de acceptat. De aceea a influențat istoria dar a trecut prin ea undercover. De exemplu, el a fost cel de-al cincilea muschetar despre care Dumas nu a mai apucat să scrie, el a fost adevăratul Ivanhoe, a fost şi trubadur la un moment dat şi i-a cântat Genovevei la coapse în timp ce o plimba cu toate căruţele posibile printre dealuri şi poteci. El a fost şi cel care a scris pe creanga de aur cele 31 de reguli ale dragostei, dar nu fiindcă iubea ci pentru că vroia să scape de ştreang. Ah, a fost martorul din umbră în seara cand a fost ucis Rasputin. El a fost cel care l-a învăţat pe Rasputin hipnoza şi el, în fapt, trebuia să moară. Dar adevărul a fost de partea lui şi nu l-a lăsat conştiinţa să-l spună. La ce mai e bun un adevăr ştiut? În seara când Rasputin muşca din prăjitura plină de cianură, Truehard a muşcat şi el. Dar prăjitura era prea dulce şi, cum lui nu-i place zahărul, a scuipat-o repede afară. Apoi a pus mâna pe pahar şi, ca să nu-l pună pe Rasputin într-o situaţie penibilă, a ciocnit cu acesta obligându-l să bea din vodka impregnată şi ea cu cianură. Dar nu, Truehard şi de data asta a scăpat fiindcă lui îi plăcea să bea numai din butelcuţa pe care însuşi Epicur i-a dăruit-o.
Dacă v-aţi întrebat, Truehard are 99 vieţi. Pe ultima încă şi-o consumă.
Tot prin mama rusie, pe unde şi acum se întreabă cum a ajuns, i-a cunoscut şi pe fraţii Kamarazov. Lui Ivan i-a spus că lumea asta, aşa cum e, nu poate să fi fost creată de Dumnezeu (avea şi o esenţă de depresie indusă în el – că doar cunoştea adevărul pur dar şi pe cel relativ), pe Dmitri l-a dus la curve şi lui Aleoşa nu a avut ce-i spune fiindcă era deja o cauză pierdută. Tot pe atunci, într-o noapte, poposind într-un han din Caucaz l-a întâlnit pe Bulgakov care era mort de beat şi care avea scris pe o hartie murdară cu seu de ren „Maestrul şi margareta”. Doar atât. Truehard l-a întrebat: „şi, maestrul ăsta, îi golan?” iar Bulgakov a înţeles „Woland” şi ştim cu toţii ce s-a întâmplat apoi.

Acum, Truehard ştie că lumea e pierdută. Şi se ascunde de ea. Fiindcă el este chiar adevărul pur dar şi cel relativ. Şi nu vrea să fie descoperit. Pentru că ştie că adevărul doare. De curând însă, a fost invitat de onoare la o conferinţă despre pace. A spus doar atât audienţei, de altfel numeroase: „adevărul există doar în faţa voastră, cu cât ești mai aproape de el, cu atât el se îndepărtează mai mult. Nu-l mai căutaţi fiindcă nu există decât atunci când accepți că nu te ajută la nimic!”

Salutări!
Cu drag,
g