Salut, Brașov! | Disciplina de vară

Haideți să repetăm în cor: în autobuz se urcă DOAR pe ușa din față și se coboară pe celelalte! Nu invers, nu de toate pe toate ușile. Nu are cum să fie chiar atât de greu, avem nevoie de niște ani de adaptare, de câteva generații de sacrificiu, de niște studii de fezabilitate întrerupte la jumătate pe motiv de suspiciuni de fraudă, de o amendă uriașă sau chiar două-trei, după care să mai treacă niște ani buni, cât să uităm toate aceste tentative, iar apoi să o luăm de la capăt!


Și-acum, cu Depeche Mode în ureche, fredonând în gând după „World in My Eyes”, inevitabil mă întreb: dar țările alea mari și frumoase și civilizate, alea cum au ajuns așa? Cine te-a civilizat pe tine, domnule?, aș întreba un neamț sau un italian. Părinții tăi, bunicii tăi ce-au făcut altfel față de ai noștri?


Sau am știut vreodată să fim politicoși și umani, iar acum am uitat, pur și simplu am uitat că, după ce tragi un cot în gură cuiva-n autobuz (din greșeală, să ne-nțelegem), măcar o scuză și-un „sunteți bine?” e de bun-simț? Dacă-l tragi intenționat, fir-ar ea de treabă, atunci măcar știi ce și de ce ai vrut să faci așa și nu altfel.


Demult, o bătrânică super-cochetă ne-a oprit pe o străduță cu clădiri vechi din Milano și ne-a spus că vai, che bella coppia și cum îi mai amintim noi de tinerețe! Iar mie mi s-a părut, firește pe-atunci, al naibii de ciudat! Ce n-aș da acum să văd bătrânelele de la noi la fel de zâmbitoare, de senine! Să aibă și altceva de spus decât mormăieli împotriva a tot: călători, vecini, cunoscuți, necunoscuți, tu de ce nu-mi cedezi locul?, tu de ce-l cedezi, dacă nu-l vreau? și tot așa.


Îi admir până-ntr-acolo încât îmi vine să-i iau în brațe (comportament deloc acceptabil, știu) pe cei care așteaptă cu demnitate ca autobuzul să deschidă ușile complet înainte să se arunce fie înăuntru, fie afară, cu disperarea aceea de zombie fără creier în priviri. Între timp, cum de certuri m-am săturat, de parcă n-ai putea educa și cu de-a sila, încerc să fiu eu exemplul, deși parcă-s mai multe coatele-n gură când îți etalezi bunul-simț, dragul de el!


Anca Zaharia
scriitor & traducător, redactor-șef Zile și Nopți Brașov


Ilustrație: Diana Ioana Bobeș