Interviu cu Cristian Hordilă, Festival Manager la TIFF

Povestea lui Cristian Hordilă este „the best case scenario” pentru orice tânăr care face voluntariat în ciuda părinților care-l tot stresează cu întrebarea: „dar la ce te ajută asta?” A început ca voluntar TIFF prin 2006 și cu multă perseverență (și mai mult efort), a ajuns Festival Manager la cel mai mare festival de film din România. Spune că s-a îndrăgostit de TIFF chiar din prima zi, motiv pentru care încă de la început nu s-a rezumat doar de sarcinile clasice ale unui voluntar - și nici la orele clasice de lucru. A vrut mereu să ajute, să contribuie la festival oricum poate, din motivație personală.
După 4 ani de voluntariat la TIFF, anul 2010 îl găsește pe Cristian între joburi și în căutare de o șansă de avansare pe plan profesional. Și, pentru că universul știe cum să lege lucrurile, șansa a venit chiar de la Tudor Giurgiu: de a lucra, oficial, în diverse proiecte, printre care și TIFF. Dar mai multe despre drumul său prin rolurile festivalului de film aflăm chiar de la Cristian!

1. Ce înseamnă TIFF-ul pentru tine?
Înseamnă foarte multe lucruri... Aici am crescut, aici m-am maturizat și am ajuns să fiu așa cum sunt azi. Aici am cunoscut oameni, am învățat foarte multe lucruri și cred că cel mai important e că aici mi-au crescut aripi și tot aici am învățat să le folosesc corect.

2. Cum ai ajuns să fii voluntar la festival?
La TIFF am avut parte de prima experiență de voluntariat în 2006. Pentru mine, la momentul respectiv, era un concept nou, pe care nu îl înțelegeam foarte clar. Astăzi, dacă privesc în spate, cred că a fost una dintre cele mai bune decizii pe care le-am luat vreodată - mi-a deschis orizonturi noi pe toate planurile.

3. Și după ceva vreme ca voluntar, acum ocupi total altă poziție, cea de Festival Manager. Totuși, la TIFF vorbim despre un număr destul de mare de voluntari, așa că nu ne putem abține să nu ne întrebăm: cum ai reușit să ajungi de la voluntar la noile reponsabilități?
A fost un proces lung, dar natural. Am investit mult timp și multă energie în acest proiect și, de la an la an, colegii decideau că merit o șansă pentru a demonstra ceva nou în alt departament, în altă configurație, cu noi sarcini. Astfel, în primii 4-5 ani am reușit sa dau o mână de ajutor prin toate departamentele și să înțeleg cum lucrează fiecare. Prin 2010, fiind între job-uri și căutând o reorientare profesională, șansa a venit de la Tudor care m-a implicat în diverse proiecte, task-uri și sigur am facut ceva bine pentru ca apoi să ajung în poziția asta.

4. Ce implică rolul tău de acum din festival, cel de manager?
Rolul meu este extins și implica multe ramuri. Putem spune că începe cu partea de finanțare a proiectului, continuă cu coordonarea echipei și se încheie cu partea de deconturi și raportari. Între acești principali piloni, alături de colegii mei, mă ocup de foarte-foarte multe detalii propriu-zise de organizare.

5. E diferită experiența de „voluntar TIFF” acum față de edițiile trecute, eventual când erai și tu voluntar?
Foarte diferită. Am zis de multe ori ca primul meu an de voluntar la TIFF a fost cel mai intens din toate punctele de vedere. Câteodată e bine să ai experiențe care îți schimbă viața și cred că atunci, în 2006 am avut un astfel de moment. Azi îmi place foarte tare ce fac și unde sunt, însă câteodată responsabilitățile mă copleșesc și mai vreau câte o pauză, să redevin voluntar. Totodată, festivalul a crescut enorm din 2006 și azi; avem nevoi din ce în ce mai complexe și avem nevoi din ce în ce mai diverse în ceea ce privește voluntari, am ajuns să avem în jur de 400 de voluntari (și cam 1000 de aplicanți). Deci, cred, că voluntarii din ziua de azi experimentează altfel festivalul, decât o făceau cei de acum 10 ani.

6. De unde vine interesul tău pentru lumea cinematografică? Având în vedere în câte proiecte de genul ai fost implicat, avem o presimțire că mereu exista măcar o curiozitate față de cinema.
Curiozitatea a existat de mic, însă din păcate nu a fost cultivată corect. Ulterior au aparut șansele pe care am avut inspirația să le fructific și care m-au adus mai aproape de această lume. Cel mai fascinant mi s-a părut mereu ceea ce găsești în spatele cortinei, am avut mereu curiozitatea de a vedea și înțelege cum funcționează. Și așa s-a întâmplat și aici: am vrut să văd cum funcționează un festival, cu ce se mănâncă, am vrut să știu cum se face un film, ce se întâmplă cu el. Am venit, am văzut, m-am îndrăgostit și am rămas aici.

7. În afara TIFF-ului, cu ce proiecte te mai ocupi?
Prin TIFF curiozitatea mea pentru industria cinematografică a crescut foarte mult, am ajuns astfel să fiu implicat în foarte multe proiecte conexe. Mă refer la toate evenimentele cinematografice din portofoliul organizației noastre: edițiile TIFF de la Sibiu, Chișinău sau Mureș, Caravana TIFF, relația cu European Film Promotion și multe altele. Pe lângă asta aș adăuga proiectele la care suntem parteneri și care sunt foarte diverse: proiecte educaționale, de dezvoltare a industriilor creative, evenimente etc. În plus, de câțiva ani am început să activez în zona de producție de film. Astfel am avut șansa să lucrez cu regizori importanți ca Radu Mihăileanu și Sion Sono. Vara trecută mi-am petrecut-o la filmările ultimului proiect cinematografic al domnului Stere Gulea: Moromeții 2.

8. Ne poți șopti 2-3 lucruri despre TIFF-ul din acest an?
Cred ca vom reuși să avem, încă o dată, o ediție a experiențelor cinematografice și nu numai. De la deja obișnuitele cine-concerte (anul acesta vom proiecta primul film al lui Hitchcock, în varianta restaurată, acompaniat live de ansamblul de cameră Notes & Ties), până la discuții cu IT-iștii, antreprenorii și oamenii de film despre storytelling, Chef ca-n Teleorman cu secvențe din Moromeții 2 și experiențe cinematografice autentice oferite de cei de la Shockproof la H33.

9. Ce separă TIFF-ul de alte festivaluri de film?
Cred că TIFF reușește să rămână, oricât de mult crește, un festival cald și prietenos, cu o atmosferă plină de ospitalitate și cu o energie molipsitoare.

10. Încotro te îndrepți? 
Cred că asta e cea mai grea întrebare din tot interviul. Atâtea planuri și idei îmi sunt așezate în agendă, încât sper doar să am și timp să le pun în practică. Îmi doresc foarte tare să termin proiectul Transilvania Film Fund și îmi doresc să mai lucrez la încă un film cap-coadă. Și bineînțeles, ne pregătim deja pentru TIFF 2019.