Paul Vinicius | Halouri & Holograme (72)

Când cobor din bloc, deși locuiesc la 10, iau liftul de la 6 și sunt precaut să nu dau nas în nas cu administratoarea. Și ea e precaută, dar în sens invers. Adică și-ar chiar dori să dăm nas în nas.

La fel și președintele comitetului de bloc. Toate astea fiindcă proprietarul și cei trei căței, la care locuiesc în gazdă, au o restanță importantă, cam cât valorează apartamentul. Când mă reîntorc, iau liftul de la 2 și cobor, preventiv, la 8. Fiindcă, știindu-mă vânat de soi, umblu cu grijă. Mi-am tuns coada și mi-am interiorizat barba. Mă deplasez sub acoperire. Urmează să-mi mai cumpăr niște skateboard, ca totul să decurgă zeiss. # Mi-aș fi dorit să am și eu niscai cărți de vizită. Dar ce adresă să-și treacă un ozenaut? „La Varice”, ar merge? Că acolo beau cel mai des. # La un moment dat mă voi concentra și voi deveni o gaură neagră. Îi voi aprecia pe cei care vor mai veni „La Varice” să bea cu mine.

Pe ceilalți nu-i voi dușmăni, fiindcă nu-mi stă în caracter. Oricum nu vor avea decât de pierdut. Fiindcă – nu? – nu vor putea spune niciodată: Știi mama ce-am făcut io azi? Iar ea, predispusă la o poveste romanțioasă, de pe vremea ei, se va arăta curioasă și plină de speranțe: Chiar nu știu, Freddy. Ia zi! Ei, m-am îmbătat cu un Gaură Neagră! La care ea, spășită, și-ar muta evantaiul în cealaltă cameră. # Câteodată-mi privesc pantofii ca pe niște străini. Și știu ce zic.