Pastel de Gusturi

Vreme (sau vremuri?) de primăvară foarte schimbătoare. Luna mai – nici vară, nici primăvară. Început de săptămână, după-amiază de luni, am zis să o tranform într-una agreabilă; am decis să merg la un restaurant... și am ales Acquarello, adică un restaurant cu specific mediteranean.

Situat central, pe o arteră intens circulată a orașului Galaţi, restaurantul te întâmpină cu o terasă elegantă, „prefațată” de logo-ul acestuia, foarte atractiv din punct de vedere vizual – pastelat și multicolor. Fiind destul de cald, am ales să stau pe terasă – frumos amenajată, cu un pavilion care găzduiește un bar sub formă de „insulă”, iar două dintre laturile terasei sunt decorate în stil scenografic cu pânză albă, drapată, care te duce cu gândul la plajele meditaraneene... la fel și muzica, relaxantă, de zici că eşti în vacanță, deși e luni... deși ești acasă...

Un chelner a venit în întâmpinarea mea... am solicitat un loc să stau singur, cu gândurile mele, iar alegerea mi-a aparținut. Până să vină meniul, am observat pe latura opusă, un grup de tineri – veseli, dinamici, probabil liceeni, care savurau ultimele momente ale clasei a XII-a, presupun! Un alt chelner îmi aduce meniul, pe care l-am consultat cu atenție – cum era de așteptat, predomină felurile de mâncare care te duc cu simțurile, în special cel gustativ, către zona mediteraneană; dar, am ales una din semnăturile gastronomice ale bucătarului-chef de aici, respectiv cotlet de berbecuț, cu ierburi aromate, roșii cherry, cartofi frantuzești și fasole verde. Ca băutură, mi-a fost recomandat un pahar de vin rosé; am acceptat sugestia, dar am vrut și o sticlă de apă minerală.

Am remarcat că a durat ceva până au venit băuturile comandate, care nu erau, în esență, deloc spectaculoase – probabil, pentru că barmanul era destul de ocupat. Piesa principală, cotletul de berbecuț a sosit destul de repede – trebuie să spun că arăta foarte bine, alături de garnitura sa, dar și de un sos cald, în sosiera lui. Pe farfurie se „odihneau” 4 cotlete de berbecuț, așezate ca laturile unei piramide, încadrate de cartofii frantuzești, pe o parte, iar în alta, de fasolea verde și roșiile cherry.

Prima tentație a fost să gust sosul – un gust plăcut, consistență onctuoasă, în care am identificat un gust subtil de capere. Dar ce rost avea un actor în rol secundar, când e unul în rolul principal? În momentul în care am gustat cotletul de miel, am descoperit că era preparat medium rare, dezvăluind o consistență suculentă și destul de fragedă; am adăugat și gustul cartofilor frantuzești, foarte plăcut și oarecum intensificat de crocantele bucățele de ceapă verde și roșie – toată combinația a dus la descoperirea aromei plăcute a cărnii.

Prima încercare, a urmat a doua – carnea și fasolea verde – fasolea verde, crocantă, având o aromă foarte plăcută de la usturoiul cu care a fost presărată, completa foarte bine gustul cărnii. Am și eu o meteahnă, mănânc relativ încet, așa că între timp, s-a răcit cotletul de miel – când am gustat iar, pe lângă condimente, am simțit un gust destul de sărat, dar care s-a anulat imediat prin intermediul cartofilor frantuzești sau a fasolei verzi și, bineînțeles, a vinului rosé demisec. Dacă ar fi să îmi mai comand o dată acest fel de mâncare, cu siguranță, aș face-o! Şi asta o spune cineva care nu mănâncă prea des berbecuț.

La final, un desert, de ce nu? Am ales desertul casei – numit simplu, Acquarello. Ușor și răcoros, Acquarello seamănă ca prezentare cu o înghețată asortată, cu topping, doar că în loc de înghețată avem o combinație minunată de iaurt de capră cu iaurt grecesc, cu un topping de miere, printre care erau presărate bucățele fine de nuci caramelizate, dar și fructe de pădure. Consistența extrem de cremoasă a iaurtului se combina cu gustul dulce, mult mai intens al mierii și nucilor, contrabalansat de ușoara aciditate a fructelor de pădure. Acest desert este o combinație reușită, o alternativă în zilele de vară pentru cei care nu vor sau nu pot mânca înghetață.

Și uite așa, o după-amiază de luni, oarecum banală, a devenit cu mult mai plăcută, mai reconfortantă, din momentul în care am ales să merg la Acquarello.