Interviu cu Andra Camelia Cordoș de la Cluj Pride

Andra e genul de persoană constant implicată în ceva acțiune. Încă din anii studenției a format un grup de inițiativă care mai apoi s-a transformat într-un ONG, Go Free- Asociația pentru Sprijinirea Societății Civile, prin care promovează respectul pentru diversitate, discursul responsabil în spațiul public și drepturile acelor minorități care sunt vulnerabile, cu ajutorul jurnalismului comunitar. Andra este unul din membrii activi ai comitetului național care coordonează campania Fără Ură în România, asumându-și atât rolul de educator cât și pe cel de activist antidiscriminare.

Deși despre Go Free și activitatea sa se pot scrie multe, acum ne-am dorit să aflăm mai multe despre Cluj Pride, primul marș al comunității LGBT+ din spațiul clujean. Andra s-a alăturat evenimentului încă de la început, și, împreună cu o echipă formată din Lucian Dunăreanu, inițiatorul evenimentului, și alți reprezentanți ai ONG-urilor clujene, s-a implicat în organizare, de la aventura aprobării marșului, la comunicarea online cu publicul a mesajelor principale și mobilizarea comunității în sprijinul acestei inițiative. Primul pas a fost făcut anul trecut, iar acum vom avea a doua ediție Cluj Pride pe 23 iunie, cu un traseu ceva mai lung care pornește de la Sala Sporturilor Horia Demian. Ceva mai bine față de anul trecut, dar o să ne povestească Andra de ce nu e încă un motiv de celebrare. Ne-am dorit să le aflăm motivațiile, ce putem face noi să-i sprijinim și unde ne aflăm în momentul de față când vorbim despre comunitatea LGBT+. Vă invităm, în același timp, să le fiți alături atât la marș, cât și la evenimentele conexe ce-l preced în cadrul festivalului cu același nume. Lectură plăcută!

 

1.Pentru început, hai să clarificăm puțin ce e Cluj Pride, mai ales pentru persoanele care poate încă nu știu exact cum se desfășoară evenimentul.

E important să precizăm că Cluj Pride e un eveniment de revendicare a drepturilor LGBT+ în Cluj-Napoca. În același timp, e o mișcare prin care ne dorim să provocăm publicul local la mai mult dialog în legătură cu subiectul acesta. Știm că, pe de o parte, există în România diferite acțiuni care vizează în mod direct îngrădirea unor drepturi ale persoanelor din comunitatea LGBT+, știm că există un discurs agresiv îndreptat împotriva membrilor comunității și am considerat că e nevoie de sprijin nu doar din interiorul ei, dar și din comunitatea largă clujeană. Practic, primul Cluj Pride ce s-a desfășurat în 2017 a fost un eveniment atât pentru a uni comunitatea clujeană locală cât și pentru a atrage atenția asupra unui subiect care nu este încă foarte discutat în spațiul public.

 

2. Cluj Pride are o mulțime de evenimente conexe care preced marșul din 23 iunie. Ce vă propuneți prin aceste evenimente?

Cluj Pride este un festival comunitar mai larg ce se va desfășura în perioada 20-23 iunie și se finalizează cu acest marș pentru drepturile comunității LGBT+. În cadrul festivalului vor fi foarte multe ateliere susținute de organizațiile locale, în care discutăm teme de interes pentru comunitatea LGBT+ dar și expoziții, proiecții de film, teatru și alte acțiuni care ne vor ajuta să cunoaștem mai multe despre o comunitate despre care lumea nu prea vorbește, mă referi aici și la autorități sau chiar și școli.


3. Ce așteptări aveți?

Intenția acestor evenimente este de a oferi un spațiu în care oricine dorește să afle mai multe despre comunitatea LGBT+, să poată să facă asta. Pentru că toate aceste frici sau prejudecăți pe care le avem, care de multe ori se transformă în respingerea comunității, vin din faptul că nu avem o educație în acest sens, una care să vorbească despre LGBT+. Bine, asta nu e neapărat o problemă doar când vine vorba de minoritățile sexuale. În școală nu vorbim nici măcar despre comunitatea romă, nu discutăm despre diferențele care există între copiii din clasă. În familie ele eventual sunt considerate tabu. Atunci, trebuie creat un spațiu în care oamenii se pot simți în siguranță să vină, să întrebe și să cunoască. Și mai ales să înțeleagă. Anul trecut, ne-am dorit ca marșul să fie privit ca o revendicare a spațiului public prin dialog și solidaritate. Adică, indiferent dacă eu, tu, sau altcineva are o anumită orientare sexuală, etnie, naționalitate, noi am considerat că este dreptul fiecăruia de a fi în spațiul public. Faptul că noi am mers și am solicitat dreptul de a face această manifestare cu aprobarea primăriei, a fost doar un mod de a transmite tuturor că oamenii au niște drepturi pe care și noi și instituțiile trebuie să le respectăm.

 

4. După evenimentul de anul trecut, simți vreo schimbare la nivel de comunitate?

A fost un pas mare. Pentru că am reușit să construim o comunitate locală puternică, și aici mă refer și la persoane care susțin comunitatea, care au fost alături de noi și ne-au arătat că da, există sprijin al acestor drepturi ale omului și din exteriorul comunității, dar și faptul că în urma marșului s-a creat o nouă asociație numită Pride România în care activează atât tineri din comunitatea LGBT+ cât și aliați. Lumea a prins curaj să fie vizibilă și să își ceară drepturile pe care le au indiferent de ce orientală sexuală ar avea. Pe de altă parte, observ diferențe inclusiv în modul în care clujenii reacționează la evenimentele noastre. Încep să se obișnuiască cu prezența acestor activități în spațiul public. Bineînțeles, continuă să existe grupuri în Cluj care sunt împotriva acestor manifestații, deși e foarte important să menționăm că intenția noastră nu a fost aceea de a face o paradă, ci am organizat un marș în care oamenii au purtat tricouri albe cu „Spune Drept” și nu am avut nici măcar scandări și nici muzică. A fost o mișcare prin care am început să spunem că „Suntem Aici” (persoane LGBT+ și aliați), ceea ce a devenit motto-ul nostru în acest an.

 

5. De ce nu ați mers pe ideea clasică de Pride, sau pe acel eveniment asociat cel mai des cu evenimentele de acest gen?

Eu cred că activismul clujean pentru drepturile LGBT+ s-a individualizat prin faptul că noi ne dorim să spunem în primul rând care sunt lucrurile care lipsesc, să atragem atenția asupra unor probleme. Nu știu dacă acesta este un moment în care avem prea multe lucruri de celebrat în România. Ai o comunitate despre care, în general, nu se discută, sau e reprezentată într-un mod negativ. Dacă e să ne referim la autorități sau la unii politicieni, mulți se feresc să discute deschis despre acest subiect. Ne dorim să transformăm acest marș într-o mișcare de revendicare a unor drepturi care fie lipsesc sau sunt ignorate. Mesajul este mai degrabă unul social, civic, indiferent dacă oamenii care participă sunt sau nu din comunitatea LGBT+. Împreună ne dorim să transmitem un mesaj de solidaritate.

Și în alte țări acest Pride a început ca o manifestare de protest. E o mișcare prin care soliciți niște drepturi, iar în momentul în care în România tu ai încă politicieni sau grupuri precum Coaliția pentru Familie care instigă la ură și vizează direct restrângerea unor drepturi ale comunității LGBT+, nu prea văd care este sensul să ieșim să dansăm în stradă încă. Dar, în același timp, ne dorim să fie o manifestație în care oamenii să poate veni, să se bucure, să fie mândri de ceea ce sunt ei ca oameni, pentru că noi nu considerăm că te reprezintă doar orientarea sexuală pe care tu o ai, ci cine ești tu prin ceea ce faci. E vital ca tinerii LGBT+ să simtă că aparțin unei comunități, să fie mândri de cine sunt și să nu mai fie nevoiți să ascundă cine sunt. Pentru că nu este ceva de ascuns.

 

6. Deci putem privi Cluj Pride-ul de acum ca pe primii pași ai unui eveniment ce va crește pe viitor.

Bineînțeles. Inclusiv anul trecut, eram conștienți de faptul că și comunitatea clujeană va avea nevoie de o perioadă de acomodare cu o astfel de manifestare în spațiul public. Dar, în același timp, suntem conștienți că acești pași nu pot fi pași de furnică. Înțelegem într-o oarecare măsură că nu am primit la prima ediție autorizare să facem acest marș în Piața Unirii, dar asta nu înseamnă că pe viitor vom mai accepta ca evenimentul să fie dus în zone marginale din oraș. Deja considerăm că am demonstrat că ce facem noi nu este circ așa cum se așteptau mulți sau cum s-a scris în multe articole pentru a ne discredita înainte de eveniment. Este doar o întrunire publică, ca oricare altă.

 

7. Totuși, cumva se repetă istoria aprobării marșului. Din nou, Cluj Pride e plasat destul de departe de centru, dar spuneai mai devreme că oamenii din Cluj s-au acomodat puțin cu astfel de evenimente. Atunci, de ce crezi că autoritățile încă nu s-au acomodat cu voi?

Eu pot să transmit doar niște fapte. Anul trecut, Primăria Cluj-Napoca a respins peste 20 de solicitări făcute de noi pe diferite trasee, la ore diferite. Am făcut aceste propuneri pentru că ne doream ca acest marș să aibă loc în zona centrală a Clujului. Într-un final, evenimentul a fost aprobat pe un traseu care a venit la sugestia reprezentanților primăriei. În acest an, lucrurile nu sunt cu mult mai bune. Au fost depuse o serie de cereri pe zone centrale din Cluj-Napoca ce au fost respinse. Noi am propus chiar și 16 iunie ca dată de desfășurare la marșului, am încercat să găsim variante să ducem manifestația în zona centrală. Au fost refuzate toate pe motivul că se fac lucrări edilitare. Acum, dacă e să ne uităm prin oraș, la acest moment (n.r. Momentul discuției, 1 iunie 2018) nu există o astfel de lucrare. Mă refer la lucrări importante, pentru că legea permite autorităților locale să refuze aprobarea unei manifestații în spațiul public dacă acele lucrări sunt, evident, de o anumită anvergură, nu că schimbăm peste noapte o dală de pe bulevard și atunci trebuie să mutăm orice marș public. În momentul în care comunitatea LGBT+ face o solicitare publică pentru un eveniment, fie că vorbim despre o proiecție de film, o bibliotecă vie, sau orice presupune întâlnirea unor oamenii în spațiul public pentru discuție și dialog, mie mi se pare că membrii comunității sunt tratați de parcă ar fi rău-intenționați sau ar vrea să facă ceva greșit. Primim întrebări suplimentare despre motivație, despre lucruri foarte specifice de „ce mărime sau ce culoare vor avea banner-ele” sau alte informații pe care autoritățile vor neapărat să le aibă. Detalii care, la alte eveniment organizate de mine, nu au fost cerute. De fiecare dată când depui o cerere pentru un eveniment public, trebuie să specifici niște lucruri: data, ora, traseul propus, câte persoane vor participa, ce vrei să faci și așa mai departe. Dar nu văd rostul acelor întrebări suplimentare și mi se pare că e un tratament diferențiat. Faptul că își doresc să știe și să înțeleagă evenimentul pentru a da aprobare, mi se pare în regulă, asta e treaba primăriei. Dar nu cred că acele explicații suplimentare pe care ni le-au cerut sunt justificate, sau chiar relevante pentru a lua vreo decizie în aprobarea evenimentului.În iunie vom avea totuși, într-un final optimist, primele 2 evenimente stradale pe Eroilor.


8. Tu ai experiență în organizarea evenimentelor publice, în special prin activitatea ta în Asociația Go Free. Din ce ai trăit tu, te-ai mai lovit de astfel de dificultăți când ai mai cerut aprobări pentru un eveniment în spațiul public?

Înainte de momentul Cluj Pride 2017, Go Free a mai solicitat aprobări pentru evenimente în spațiul public, chiar în zone centrale, și nu am avut niciodată probleme similare. Am primit mereu acordul primăriei pentru a ne desfășura activitatea. Bineînțeles, nu am făcut solicitări pentru un marș LGBT+, ci alte tipuri de acțiuni. Recent, chiar în februarie 2018, am organizat o acțiune pe Eroilor în care am primit nu doar aprobare, ci și „suport” din partea Jandarmeriei care a venit la evenimentul nostru. Asta nu s-a întâmplat niciodată înainte de Cluj Pride, dar având în vedere că am fost unul din organizatorii marșului se pare că au simțit nevoie să ne fie alături.

 

8. Dar evenimentul din februarie avea vreo legătură cu subiectul LGBT+?

Nu, era un eveniment internațional, organizat cu reprezentați din alte țări. Era o dezbatere publică în care invitam oameni care treceau pe strada Eroilor să participe la dialog despre discriminare, dar la un mod general. Era mai mult concentrat chiar pe subiectul imigranților decât pe altceva.

 

9. Ce putem înțelege din atitudinea primăriei?

Mai degrabă aș dori să vorbim despre rolul primăriei în situația de față. Nu este rolul lor să încerce să facă politică. Anul trecut, la una din întâlnirile de negociere a traseului Cluj Pride, un reprezentant din primărie ne-a spus că „ne înțelege”, dar că nu poate să facă nimic să ne ajute, și că din câte știa persoana respectivă, pentru domnul Boc contează foarte mult opinia bisericii. Bine. Din punctul meu de vedere, rolul primăriei este de aproba sau nu acest marș, această întâlnire în spațiul public. Nu mă interesează nici pe mine și nici pe alții n-ar trebui să-i intereseze care sunt preferințele religioase ale oricărei persoane din primăria Cluj. Religia ține de spațiul privat, aceste drepturi, inclusiv cel la întrunire, țin de spațiul public.Oamenii trebuie să înceapă să gândească rațional și să nu ne mai lăsăm purtați de preconcepții. Legea trebuie respectată. Dacă sunt niște oameni care vor să facă o manifestare în spațiul public, și toate lucrurile sunt conform legii, tu ești obligat să le aprobi cererea. Faptul că tu nu ești de acord cu mesajul evenimentului, pentru că ai anumite preferințe religioase sau te temi de reacția bisericii, nu este o justificare pentru a respinge o cerere. Spațiul public este al tuturor, nu doar al membrilor comunității heterosexuale. Cu toții avem dreptul să fim în spațiul public și să ne simțim în siguranță în spațiul public. Acesta e încă un mesaj pe care am vrut să-l transmitem prin Cluj Pride: a fi în spațiul public, în condițiile în care foarte multe persoane de comunitatea LGBT+ nu sunt protejate, e un pas înainte și le dă încredere să-și asume identitatea. Identitatea nu se negociază, tu ești cine ești indiferent că un anumit politician consideră că ai dreptul să te căsătorești sau nu.


10. Dacă autoritățile ar avea o atitudine mai pozitivă față de comunitatea LGBT+, cum s-ar traduce asta în spațiul public?

În momentul în care autoritățile sau formatorii de opinie transmit public un mesaj de solidaritate față de o comunitate vulnerabilă, e evident că transmiți un mesaj social. Nu vedem lucrul ăsta prea des la noi. Sunt anumite persoane care sunt dispuse să facă astfel de declarații de sprijin. Anul trecut, în campania Spune Drept am avut politicieni, jurnaliști, profesori universitari ce s-au solidarizat public cu această comunitate și au înregistrat diverse mesaje de suport. A fost un pas înainte. Cred că e pentru prima dată la noi să vezi persoane care au un anumit statut social și o anumită credibilitate în spațiul public, care transmit un asemenea mesaj. Îți dă credibilitate, te face să simți că nu mai trebuie să te ascunzi.

 

11. Cluj Pride își propune să inițieze un dialog în spațiul public, dar cum faci asta în momentul în care o bună parte a populației nu e interesată nici măcar să audă de subiectul LGBT+?

Asta e o problemă foarte mare și o provocare pentru toți cei care fac astfel de acțiuni. Ideea este că noi în România nu prea suntem obișnuiți să răspundem argumentat și logic atunci când avem un subiect dezbătut în spațiul public. Dialog înseamnă interacțiune a unor idei, fie ele în contradicție sau nu. Ideile astea sunt exprimate în mod logic, interacționează unele cu altele, și ar trebui să excludă preferințele personale sau sentimentele persoanelor care comunică. Vrem un dialog în care discutăm rațional, venim cu argumente, cu fapte. Ei bine, de cele mai multe ori, nu reușim să facem asta. Chiar și pe pagina Facebook Cluj Pride ne confruntăm cu foarte multe persoane care instigă la ură sau chiar la violență. De ce? Pentru că nu reușesc să-și exprime argumentat ideile. Dacă încerc să port o conversație cu o persoană care nu e de acord cu mesajul marșului, dar singurele ei contraargumente sunt citate din biblie, eu pot să-i pun niște întrebări care o scot din zona respectivă, și o rog să-mi răspundă logic la întrebare. Și ar trebui să o țin în zona asta, cea de-a conversa idei logice. Dar, din experiența mea, mulți nu reușesc să facă asta și vin cu argumente de genul „biblia spune”, „mie nu-mi place” sau citează ceva chestie negativă pe care au citit-o despre comunitatea LGBT+ dintr-o sursă care nu e neapărat de încredere. Dar eu și colegii mei ne-am dori să ajungem în punctul în care să purtăm un dialog cu membrii bisericii, Coaliției pentru Familie și alte grupuri care se opun ideilor noastre. Chiar dacă avem viziuni diferite, prin dialog ar trebui să ajungem la câteva puncte în care putem cădea de acord. Asta mi se pare important, să ajungem la aceste puncte. De exemplu, să fim cu toții de acord că persoanele LGBT+ au dreptul de a se simți în siguranță în spațiul public și de a nu fi hărțuite și respinse. Dar care e mesajul pe care multe din aceste grupuri îl promovează în spațiul public? Că acești oameni care au o altă orientare sexuală sunt diferiți într-un sens negativ și nu aparțin comunității noastre, trebuie excluși, sau chiar „corectați”. Și, practic, asta se încearcă și prin acel referendum, despre care aș vrea să zic doar atât: e periculos să lași un astfel de grup să se folosească de un instrument cetățenesc pentru a restrânge drepturile unei comunități. Un instrument cetățenesc ar trebui folosit într-un mod pozitiv, nu pentru a restrânge drepturi sau a vulnerabiliza o comunitate.

 

12. Cred că ai oferit o imagine destul de clară a dificultăților cu care se confruntă comunitatea LGBT+. Dar sisteme de sprijin sau suport în Cluj există?

Din păcate nu există multe opțiuni. În momentul în care o persoană din comunitatea LGBT+ are nevoie de sprijin poate să ne contacteze pe noi, Pride România, Go Free, Les Sisterhood, sau chiar ACTEDO. Sunt asociații care și-au exprimat public suportul pentru persoanele din comunitatea LGBT+. Uite, cei de la ACTEDO lucrează cu avocați care pot să reprezinte pro bono o persoană care are nevoie de sprijin juridic. Și sunt și alte instrumente de care se pot folosi eventual pentru a face anumite sesizări. De exemplu, anul trecut după marș, o persoană a luat inițiativă și a făcut sesizare de CNCD pentru declarația unui preot care a vorbit despre ce fac oamenii la Cluj Pride. Discursul preotului a fost discriminatoriu și ofensiv, iar această persoană a făcut sesizarea în nume propriu și preotul a primit un avertisment. Din punctul meu de vedere acesta este un pas înainte pentru că oamenii încep să reacționeze. Pe de altă parte, când ai un astfel de discurs homofob în spațiul public, ca instituție care își asumă ca scop combaterea discriminării dai doar un avertisment, îți spune și asta cu câtă importanță privim subiectul minorităților sexuale, mai ales că știm că în alte cazuri s-au aplicat sancțiuni pentru lucruri care, poate, nu au fost la fel de grave. Deși nu e neapărat o surpriză că CNCD-ul e o instituție problematică.

 

13. Ce ar trebui să se întâmple anul acesta la Cluj Pride ca să simți că a fost o ediție de succes?

Îmi doresc ca oamenii să vină la marș, pentru că important pentru noi suportul pe care orice clujean poate să îl ofere. Chiar dacă unora li s-a părut că anul acesta s-a făcut un pas mare spre bine, având în vedere că nu s-a repetat în totalitate istoria aprobării și am primit un traseu puțin mai lung, aș vrea să subliniez că totuși nu este atât de mare acest pas. Să nu ne facem iluzii. E nevoie de prezența cât mai multor oameni în stradă pentru a arăta încă o dată că suntem mulți care înțelegem că respectul pentru diversitate nu e negociabil și drepturile LGBT+ sunt drepturile omului și ele trebuie respectate. Cred că doar arătând că suntem o masă critică de oameni, care înțelgem lucrurile astea, putem evolua și putem ajunge la acel „mai bine”.