Dumnezeul infrastructurii există

Sigur te-ai împiedicat de informația conform căreia două state vecine, nu neapărat și prietene cu noi, și-au făcut calculele și au ajuns la concluzia că o autostradă prin România le-ar trata o mie de bube din partea dorsală. Ucraina și Bulgaria, dacă s-ar fi mutat în același timp pe scoarța terestră, ar fi stat ușă-n ușă, dar nu le poți avea pe toate, apartamentul din mijloc se dăduse la niște unii: prin urmare, vecinii ar trebui să ne traverseze puțin, să inventeze un drum de servitute ca să facă dus-întors într-un timp cât mai scurt și cu cele mai mici costuri. E o gândire economică de bun-simț, iar președintele ucrainean Poroșenko nu văd să fi făcut această promisiune doar pentru că vin alegerile.

Ai prins ideea, autostrada ucraineano-bulgară, din cauză de Dunăre, nu poate să treacă decât pe lângă Galați, Brăila și Focșani, adică pe la noi prin poartă. Autostradă nou-nouță, pe care am putea să ne dăm și noi cu autoturismele/utilajele/toate celelalte. Uimitor, chiar există Dumnezeul infrastructurii! Reasfaltarea acestui drum ar cădea tot în sarcina vecinilor. Sublim, de povestit nepoților!

Nu ne rămâne decât să așteptăm, eventual să le mai trimitem câte un e-mail, o vedere de la mare, ceva, ce faci, Ucrăinițo, te pup, Bulgărico, ca să grăbim începerea lucrărilor. Și mai e ceva, la fel de important, ca să nu zic fundamental: băi, dar Kievul și Sofia nu vor să ridice pe la noi, pe aici, și niște școli, spitale și alte angarale? Ah, și niște conducători ar fi buni, or învăța ei și româna la un moment dat (nici ai noștri, originalii, nu nimeresc încă limba maternă), dar măcar să fie de import. E alta garanția la ăștia.