Recomandare de carte | „Spulberatic”

După ce debutează cu o carte de proză scurtă, „Felii de lămîie” (2015), Anca Vieru revine cu un roman foarte interesant, publicat tot la Polirom, „Spulberatic” (2018). Un roman despre cum soarta omului – dar și a familiei – este influențată de social-politic, cum omul e sub vremi. Un roman de familie și de dragoste așa cum e și „Cîinele iubirii” de Sebastian Sifft.


Cartea e împărțită în IV părți, în fiecare personaj principal fiind altcineva. În prima parte avem impresia că vom urmări povestea Andei, o femeie cu soț, amant și fiu, care acum activează într-o agenție de turism, visul ei din perioada ceaușistă, cînd lucra într-un institut, unde îl simpatizează, ca toate femeile, pe Tibi, dar are o relație cu Radu, soțul unei colege din institut.


Într-o călătorie, Anda vede o statuie subacvatică care i se pare că seamănă cu Tibi, care dispăruse înainte de căderea ceaușismului și care devine un personaj mai important decît ea, pentru că în următoarele părți el va fi personajul principal, chiar dacă ultima parte e despre fiul lui, tînăr sculptor, care orice ar face, își amintește de tatăl său, pe care l-a văzut ultima dată la nici șapte ani.


În partea a II-a înțelegem că Tibi are un CV complicat, că bunicul lui a fost deținut politic la Jilava, apoi la canal, ucis și aruncat într-o groapă comună.



Cartea are mereu două linii de subiect, una din prezent și una din trecut, care cuprinde perioada comunistă, de la lagărele de muncă la Revoluție. În prezent, oamenii suferă din cauza trecutului și încearcă să ajungă la o împăcare cu sine, eforturi care de obicei se spulberă, asemeni tuturor relațiilor de iubire din carte.


Jurnalul (lui Tibi) din partea a II-a, găsit întîmplător și publicat pe un blog & facebook pentru a i se găsi stăpînul, ajunge (în partea a III-a) la Doina, fosta lui soție.


În ultima parte a cărții, fiul lui Tibi și Doina, Andrei, reface – din punctul lui de vedere – relația dintre părinții lui, ceea ce nu-i face deloc viața mai ușoară sau mai plăcută, ci doar repetă, în alte vremuri, greșelile tatălui său, bazate pe niște trăsături de caracter moștenite de la el. Iar statuia subacvatică văzută în prima parte e făcută după modelul lui Andrei, fiul lui Tibi.


Un roman bun, care se citește cu plăcere și interes, de la prima la ultima propoziție. Lectură utilă!