„Statistici” de Gabriel Bota

Săptămâna aceasta se împlinește un an de când am plecat în aventura ”Read & Ride”. Pentru cei care nu știți, ”Read & Ride” a fost o aventură care mi-a schimbat viața dar, cel mai important, a schimbat și viața celor care au urmărit-o de acasă. Ce a însemnat ”Read & Ride”? O călătorie cu bicicleta în 10 țări din Europa de unul singur, 4884 de kilometri, de la Marea Baltică la Oceanul Atlantic, apoi Marea Mediterană, Pirineii și un final fabulos în Barcelona, pe strada lui Dali. Totul în 40 de zile. Ca cele din pustiul meditativ. În tot acest timp am citit 10 cărți (scrise de Haruki Murakami, Thomas Mann, Octavian Paler, Leonard Cohen, Herman Hesse, Albert Camus, Charles Bukowski, Julian Barnes, Salman Rushdie și Jules Verne) și am vizitat scriitori faimoși la ei acasă (Thomas Mann, Gunther Grass, Bohumil Hrabal, Kafka, Spinoza, Maaterlink, Flaubert, Guy de Maupassant și Jules Verne). Scopul a fost simplu și cu un impact neașteptat: să incit la lectură și sport, scop reușit peste măsură, zic, deoarece am primit peste 16000 de mesaje de la oameni care m-au urmărit pe rețelele de socializare. Am făcut totul din pasiune pentru lectură, cultură și sport. Pentru că am simțit că trebuie și pentru că mi-au fost confirmate toate simțirile. Dar nu a fost de-ajuns! Dar nu e de-ajuns. Îmi pare rău că subliniez, dar nu e de-ajuns!
Vă mai spun câteva lucruri și apoi revin cu palma realității carpato-danubiano-pontice. În toate țările străbătute (Ungaria, Slovenia, Austria, Cehia, Germania, Olanda, Belgia, Franța, Spania) repet, în toate, oamenii citesc, oamenii prețuiesc tradițiile, oamenii respectă, oamenii păstrează curățenia, oamenii construiesc comunități la care țin, oamenii construiesc drumuri și oaze de relaxare, oamenii pun accent pe cultură, chiar și de masă, pun cărți în gări, în cabine dezafectate de telefon, în stații de bus, fac schimb, adică nu fură, iau ceva și lasă altceva în schimb, întotdeauna lasă ceva, poate cel mai important, lasă curățenie, ca semn de cultivare umană pentru cel care vine în urma lui. Și sunt o majoritate, chiar sunt aproximativ toți la fel. Pot exista și uscături, cum le spunem noi prin românica, dar ele constituie mai degrabă excepția de la regulă. Și nu mă luați în nume de rău, nu zic că e pâine hristică prin ele, că doar m-am întors, dar constat. Sau, am constatat. De-asta m-am întors, să lupt. De-asta lupt.
Și vă spun acum împotriva a ce lupt. Căteva statistici de pe la noi. Suntem în anul de grație 2018. Planeta Terra, Europa, România. Noi, la noi. Există: 3,7 cm autostradă per cap de locuitor dar la fiecare 3 românași este o mașinuță. Apoi, să vorbim de spitale și nevoi: 0,006 locuri în spitale, doar 3% din numărul copiilor până la 4 ani au locuri în creșele de stat dar, dar, sunt aprox 50000 de baruri, restaurante și crâșme, deci un bar la 400 de locuitori. Mai departe, să vorbim, să dăm o raită prin INS: 82 de cinematografe din care 90% private, așadar 0,000004 cinematografe pentru fiecare român. Nu menționez frecvența la operă și teatru fiindcă te doare colecistul. Mai departe, 11300 biblioteci, calculăm: 0,0005 biblioteci pentru fiecare dintre noi, adicălea, o bibliotecă la 21 km pătrați. Iarăși, să nu pomenim de librării. Dar, pentru că veni vorba, să spunem că românul cheltuie cam 3,15 euro într-un an pe carte (deci, cumpără cam 3 sferturi dintr-o carte) și, prin analogie, cheltuie 3,2 miliarde pe industria de păcănele. E ceva. Nu? Oare chiar nu spun datele astea nimic, nimic? Eu simt problema, o văd, o pot pipăi, e viscerală, gravă, nu mai poate fi ignorată. E aici, printre noi. Realitatea care o să ne doară pe fiecare la un moment dat ca un cuțit ruginit ce ne intră în ficat până la prăslele. Și-atunci, ce facem, măi oameni buni? Luptăm? Luptăm cu adevărat? Sau suntem în stare să nu fugim?
Salutări!
Cu drag,
g