”Artizanală și în farfurie, nu doar în pahar” de Anda Suciu

Când vine vorba de mâncare, vorbim automat și de băutură care o acompaniază și o înnobilează, iar la vin, ne gândim prima dată. Multe din rețetele pe care le apreciem în ziua de azi, sunt inspirate sau provin de la clasele sociale de mijloc, pentru care vinul era mai greu de obținut sau care era păstrat pentru ocazii speciale.

Însă, berea obținută din fermentarea cerealelor era mult mai acesibilă și mai ușor de îmbinat cu brânzeturi, supe și carne. În Egiptul Antic și în multe țări europene, până la revoluția industrială, “berăritul” era o activitate casnică, ce revenea în sarcina femeilor, la fel ca și prepararea hranei. Astfel, nu e de mirare, că cele două activități au fost îmbinate, iar berea a fost introdusă ca ingredient de bază în unele alimente. Berea frăgezește carnea, adaugă o aromă distinctivă supelor și potențează savoarea brânzei maturate.

Berea, în sine, poate fi vedetă într-un preparat, cum este în cazul supei de bere. Supa cremă de bere se îmbină perfect cu brânza cheddar, legumele și uneori chiar și cu nucșoară. În Danemarca este cunoscută ca un leac împotriva mahmurelii, iar în zona Bavariei este servită că mic dejun. Cum în ziua de azi ne bucurăm de micile berării, producătoare de bere artizanală cu gust intens, ar fi un pas firesc să reinventăm vechile rețete, iar supa de bere să își facă loc în bucătăriile și restaurantele locale.