Acei oameni minunați și filmele lor preferate – Călin Cyfer

Interviu cu Călin Cyfer, unul dintre cei mai apreciaţi chitariști ai scenei Blues Rock din România.

de Alin Ludu Dumbravă

Întrebările din acest număr, adresate oamenilor care au numai tangențial treabă cu filmul, îl acum ca subiect şi personaj pe Călin Cyfer, unul dintre cei mai apreciaţi chitariști ai scenei Blues Rock din România.

A.L.D: Dacă ai fi un film, ce film ai putea/vrea să fii ?

C.C: Prefer să fiu un film cu în care nu se vorbește aproape deloc, cu peisaje splendide din natură, în care acțiunile importante se petrec între scene, de exemplu: Spring, Summer, Fall, Winter... and Spring (2003).

A.L.D: Dacă ai fi personaj de film, ce personaj ai vrea să fii?

C.C: Ar trebui să zic Louis Cyphre (Angel Heart), pentru că nu întâmplător avem același nume, dar răspunsul e Tyler Durden (Fight Club). Poate că toți avem un Tyler Durden înăuntrul nostru, bine îngropat de normele sociale.

A.L.D: Care e primul film pe care (îți amintești că) l-ai văzut ?

C.C:  Îmi amintesc de „Maria Mirabela”, care apăruse când aveam 6 ani. ”Star Wars” (Imperiul Contraatacă) sau ”Rocky II” sunt filme care mi-au rămas bine în memorie din anii ‘80. Îmi mai amintesc de ”Splash” cu Tom Hanks, primul film pe care l-am văzut după ce părinții mei și-au luat video în 1986.

A.L.D: Care e filmul tău preferat ?

C.C: Greu de ales, dar... ”Pulp Fiction”. E captivant felul în care se împletesc poveștile personajelor, ordinea scenelor care nu respectă cronologia, densitatea scenelor și a replicilor memorabile. You hear me talkin', hillbilly boy?! I'ma get medieval on your ass!

A.L.D: Care e filmul pe care l-ai văzut de cele mai multe ori în viața ta ?

C.C: Probabil ”Home Alone”, involuntar. De fiecare dată când e Crăciunul, la masa în familie, apare din întâmplare la televizor ”Home Alone” 1 sau 2. Iar în anii ‘80 mă uitam de zeci de ori la același film, pentru că erau puține casete în circulație. Cine știe de câte ori am văzut ”Enter The Dragon” cu Bruce Lee.

A.L.D: Filmul românesc preferat?

C.C: Înainte de 1989, „Septembrie” (1978) pentru că avea o atmosferă diferită de alte filme de atunci, avea mici dizidențe ascunse în scenariu și eram îndrăgostit de Anda Onesa, actrița principală. După revoluție, „Filantropica” (2002), cu un Gheorghe Dinică magistral.

A.L.D: Actorul/actrița de film preferat/ă?

C.C: Tom Hanks pentru versatilitate, Robert De Niro pentru sinceritate, Meryl Streep pentru emoție și accente. Grigore Vasiliu Birlic pentru comedie.

A.L.D: Muzica de film preferată ?

C.C: Pentru că bluesul îmi merge la inimă, mă bucur când aud sonorități de blues în filme. Bluesul se potrivește perfect în filmele în care personajele sunt într-o călătorie pentru soluționarea unor suferințe interioare. ”Rush” (1991) are un soundtrack potrivit. Se simte că Eric Clapton a trecut prin ce trece Jim Raynor în film. Un alt soundtrack superb este cel al lui Ry Cooder pentru „Paris, Texas”.

A.L.D: Ecranizarea preferată ?

C.C: „Romeo+Juliet”, din 1996, cu Leonardo DiCaprio. E varianta modernizată a poveștii, păstrând romantismul ei tragic.

A.L.D: Cel mai prost film pe care l-ai văzut în viața ta ?

C.C: Nu știu care ar fi cel mai prost, dar dacă filmul e prost, nu-l văd până la capăt. Adorm sau plec. Țin minte că am adormit în cinema la ”Rise of an Empire”, cu tot zgomotul și efectele lui, ambele inutile.

A.L.D: BONUS - Când ai fost ultima oară la cinema cu bilet și cât costa (și ce film ai văzut*)?

C.C: Am fost acum vreo două luni la Glendale, un cinema de la mine din cartier. Biletul a costat 25 de lei, bani în care erau incluse floricele și o băutură răcoritoare. Am văzut ”Black Panther”.

Interviu preluat din revista  Cinemap