Adevăratul street-food însă există și e chiar din belșug, autohton și chiar mai bun. Un stabiliment renumit în orașul de sub Tâmpa e „La Rapid”
Micii au fost fierbinți de m-au ars plăcut la limbă, zemoși și suculenți, crocanți la exterior, textura legată și plăcută la mestecare, prezentați clasic pe carton, cu scobitori înfipte asemenea unui taur la finalul coridei.
Servus,
În partea asta de Europa, ca mai peste tot, sunt populare mâncărurile rapide, fără fast și dichis, de cele mai multe ori preparate și puse la dispoziție chiar în drumul trecătorului, pe stradă. E mai degrabă interzis și ți se așterne stigmatul de le numești birturi/cârciumi sau grătare, azi mai toate sunt street-food… ba chiar se grupează în armade de calești și asediază an de an porțile cetăților nevinovate ale țărișoarei noastre și a lui Alecsandri.
Ce pierd aceste la modă cofeturi din esența mâncării stradale este principalul, anume că nu prepară „la permanent”, nu au recurență zilnică într-un loc bine stabilit, așa că sunt niște tonete mobile de catering, mai degrabă.
Adevăratul street-food însă există și e chiar din belșug, autohton și chiar mai bun. În multe din drumurile mele multe am găsit, dacă nu chiar m-am împiedicat, căci așa sunt cele de succes, dai peste ele în bulevard, de întreprinderi cinstite, veritabile de mâncare stradală, adică preparate mai mult sau mai puțin pe stradă și tot acolo propuse drumețului.
Un stabiliment renumit în orașul de sub Tâmpa e „La Rapid”, probabil să se numească altfel, cumva Sarmis, dar nu bag mâna în foc, însă toată lumea cunoaște terasa asimilându-i numele cu vechiul complex de pe vremurile apuse ale socialismului dictatorial, care acum par totuși să renască… nu complexul, ci regimul…
Și cum ziceam, la Rapid printre multe alte mâncăruri mai mult sau mai puțin reușite preparate și servite la împinge-tava în interiorul braseriei, au și un grătar afară, lipit de clădirea complexului, asimilat organic în timp cu o orgă a simțurilor perpelite la grătar, un altar al reacțiilor Maillard, o baterie sol-sol a micilor fierbinți cu muștar de care localnicii, dar și trecătorii curioși și curajoși sunt încântați deopotrivă. Am oprit ieri la prânz și am luat doi mici, la fel de perfecți ca în majoritatea cazurilor în care m-am bucurat de ei.
Micii au fost fierbinți de m-au ars plăcut la limbă, zemoși și suculenți, crocanți la exterior, textura legată și plăcută la mestecare, prezentați clasic pe carton, cu scobitori înfipte asemenea unui taur la finalul coridei.
Muștarul nu pare a fi lungit cu apă, o practică des întâlnită în alte părți, dar nu aici, pâinea în schimb își trăia a doua tinerețe și era cam uscată, dar nu a murit nimeni.
Aici terasa este pentru toată lumea, fiind aproape de gară, și e călcată de toate categoriile sociale, buni și răi, bogați și săraci, drepți și mai puțin. Toată lumea se bucură de mici aici, toată, chiar și eu, căci fac parte din ea.
Ia mergeți și vedeți și voi cum sunt micii de la Rapid, s-ar putea să îmi dați drepate că sunt cei mai reușiți din Brașov.
Întotdeauna cu drag de mici și muștar,
Balcanul
