Indrăgiții „soferi” de la Taxi au venit la Galați, joi, 12 iulie, la Gossip Cafe. Înființată în 1999, formația a înscris remarcabile în istoria muzicii românești recente: “Criogenia salvează Romania”, “Aici sunt banii dumneavoastră”, “Jumătatea mea”, “Luna”, “Mi-e dor și doare”, “Comunitaru’”, “Ea incă mă iubeste”, “Oamenii politici”, “Prea sus”, “Agentu’ 008”, “Nebunia furtunii”, “Americanofonia”, “Cineva, înaintea ta”, “Ai închis marea în ochi”, “Te văd în toate femeile”, “Stelele care cad”, “Dragostea că o pereche de pantofi”, “E criză”, “Citez din Tupac”, “Strada mea c-un singur bec”, “Dramă în Vamă”, “Cele două cuvinte”, “NonStop”.
Aceștia au obținut premii importante ca: “Cel mai bun mesaj al anului 2011: Cele două cuvinte”, Cel mai bun cântec pop rock al anului 2011 (“Te iubesc non-stop) sau Premiul Muzical Radio România Actualităti- “Cel mai bun album pop-rock al anului 2011”.
În prezent, Taxi inseamnă: Darius Neagu (tobe), Kerezsi Csongor (chitară bas), Cantemir Neacșu (chitară electrică), Vicky Sava (voce), Mugurel Coman (clape) și Dan Teodorescu (voce, chitară acustică).
Înainte de show, am reușit să stau puțin de vorbă cu Dan Teodorescu și să aflu câteva detalii despre trupă, dar și despre cum arată viața lui când nu face muzică.
Cum a început povestea voastră și ce v-a inspirat în alegerea numelui trupei?
În 1998, l-am cunoscut pe Adrian Borțun. Cum se „spărsese” trupa “Altceva”, am zis să facem alta. El i-a adus pe regretatul George Pătrănoiu – un chitarist absolut genial – și pe toboșarul Andrei Bărbulescu. Prima piesă s-a numit „N-ajung la ele”; o prostie. A două a fost „Criogenia salvează Romania”.Cu asta ne-am lansat. Îi datorăm foarte mult lui Andrei Gheorghe care a difuzat-o în exces. Deci dacă enervează pe cineva trupa Taxi, să știți că de la el a început, el e de vină. Cât despre nume, dacă ar fi să primesc un leu de fiecare dată când mi se pune intrebarea… Era în martie 1999, era frig și așteptam autobuzul, în stație, la Delfinului. Nu venea niciun autobuz, în schimb era plin de taxiuri. Dar n-aveam bani să iau vreunul. Aș fi putut să merg și pe jos, dar era cam departe. Cu frigul în oase și înjurând în gând, mă tot uitam la taxiurile alea și mă gândeam că dacă ar fi vreun produs pe lumea asta – o pastă de dinți, niște biscuiți, ceva – care să se numească Taxi, atunci toate mașinile alea ar fi făcut, automat, reclamă acelui produs. Pe urmă, mergând pe aceeași logică cretină (sper c-o să-mi acordați, totuși, circumstanțe atenuante – era frig și nu mai gândeam normal) m-am gândit că dacă trupa noastră s-ar numi Taxi, ei bine, toate taxiurile alea ne-ar fi făcut nouă reclamă. Gratis! Da, cam atât m-a dus mintea.
Cine te-a îndrumat spre muzică și cum s-a schimbat viața ta de când ai început s-o iei în serios?
Când eram mic „băteam la tobe” pe scaunele și mesele din casă. Tata a decis să-mi cumpere o chitară, pe la 14 ani, și am invățat să cânt de la unul, de la altul. Nu știu muzică și îmi pare rău că n-am studiat serios. Bine, ceva, ceva tot am invățat în anii ăstia, dar nu știu muzică în adevăratul înțeles al cuvântului. Printr-a XI-a mi-am făcut prima trupă; i-a zis Rev. De la revoluție! Bine, dacă mă-întreba cineva, ziceam că vine de la revelion. Viața mea s-a schimbat doar în bine. Trăiesc din muzică, mă simț foarte bine făcând ceea ce fac. Nu-mi doresc să fac altceva, niciodată nu am regretat această alegere.
Care este principala voastră sursă de inspirație pentru piese?
Eu fac versurile, deci vorbesc în nume personal. Cu satira politică și socială este clar de unde mă inspir: din realitatea înconjurătoare, tristă și din ce în ce mai tristă a zilelor trecute și prezente. Piesele de dragoste, in mare parte, sunt inspirate din viața personală, iar restul sunt invenții.
Hai să ne întoarcem puțin în timp. Spune-mi o amintire vie din copilăria ta.
Eram la bunici, la țară, pe lângă Craiova, și m-am supărat din nu știu care motiv și am vrut să plec înapoi acasă. M-am suit pe bicicletă și mi-am zis:”Câți kilometri sunt până la București? Vreo 240. Plec eu cu bicicleta”.Am mers vreo 3 kilometri, dar mi s-a făcut foame și m-am întors înapoi. Îmi trecuse revolta.
Ce gen de muzică ascultai în adolescență?
Ascultam “The Beatles” în majoritatea timpului, “Led Zeppelin” și unele piese de-ale lui Sting. A, și trupa “Ava” îmi plăcea foarte mult.
Faci sport?
Da. Surpinzător. De vreo 3 ani, aproape în fiecare dimineață, fac flotări, abdomene, alerg puțin pe loc, cobor și urc scările un etaj, de mai multe ori. Fac cel puțin jumătate de oră și mă simt mult mai bine de când fac asta.
Care era materia ta preferată la școală?
Româna. Datorită profesoarei.
Care e defectul de care ți-ai dori să scapi?
Aș vrea să nu mai fiu atât de impulsiv, să nu mai judec la cald. Aș vrea să fiu mai atent cu lumea din jur. Doar am impresia că sunt atent și empatic, dar nu sunt suficient. Vreau să-mi pese mai mult de oameni. Sunt multe imperfecțiuni de care aș vrea să scap, nu sunt pagini în publicație pentru câte defecte am eu.
Pe final, ce mesaj transmiteți fanilor voștri?
Sănătate și iubire. Le doresc tot ceea ce-mi doresc și mie.
