Mihail Vakulovski | Nu mai furaţ de la poeţ!

Mîine am un oaspete extrem de drag. Un foarte bun prieten din perioada studenţiei care, în sfîrşit, s-a însurat (mi-nu-ne!) şi, în călătoria lor de miere prin Europa vor sta o noapte – ce bucurie! – , şi sub Tîmpa (cam aşa cum ne-am oprit noi la Barcelona, Paris, Monaco, Londra, Istanbul, în Vis, Pola şi în Zadar).

E duminică, aşa că am dus gunoiul doar acum, cînd s-a înnoptat, dar (toată) ziua am făcut curat prin casă (ei da, iubita e prinsă-ntr-un proiect în alt oraş, ca de obicei cînd am nevoie de ea acasă), măturat, spălat, şters praful, plecat după mîncare şi vin eco (din cel mai bun, de care i-ar plăcea şi lui tata) şi din astea. Alerg (şi fug) foarte bine şi repede – şi pe distanţe foarte scurte, şi pe distanţe foarte lungi (şi te bat pînă faci pe tine, dacă te prind!) –, dar cînd mi s-a smuls punga (elefantpunctro, mno) cu gunoi din mînă, am izbucnit în rîs. E de plîns, da’ no, să plîngă el cînd o să deschidă punga.  

(PS: În aceeaşi zi a apărut pe internet o filmare în care un gunoi îi smulge punga unei bătrîne şi fuge. Acţiunea are loc la Braşov şi sper să fi fost prins hoţul. Mai sper să fi fost pus să mănînce în cantităţi industriale ce era în punga bătrînei. Cîteva zile la rînd.).