Salut, Brașov | Privirea omului din spate

De fiecare dată când un mare om politic contemporan iese la o declarație în fața presei – vă spun că de multă vreme am încetat să le mai privesc fețele celor din prim-plan – mă uit, cu o ușoară anticipare a victoriei, la fața celui care stă cu un pas mai în spate. Mă uit la cel din background, la omul aflat pe un scaun sau două mai încolo de „centrul atenției” la o conferință de presă sau la o ședință de preasfinte fețe politicienești.


De ce nu e el acolo? Ar fi putut să fie, de vreme ce în acel anturaj se regăsește, știm deja împământenitul „sunt cu toții o apă și-un pământ”, dar omul din background nu e ÎNCĂ acolo pentru că a mai păstrat o fărâmă de decență. Pe care o poartă în ochi și care poate fi luată drept jenă atunci când omul de pe scaunul principal emite o combinație de cacofonii, pudrate cu greșeli de gramatică, măcar câteva minciuni extrem de ușor de demontat dacă te-ai uitat și ieri la știri, ceva erori de logică și cu un dressing de aer de superioritate.


Pe de altă parte, tot la oamenii care nu-s în prima linie putem vedea, pe bune, acea decență de care vorbeam anterior. La ei vedem zâmbetul amuzat și trist atunci când cineva zice „marșdutramvai” sau cine știe ce altă minune pe care el, omul-background, n-ar fi spus-o niciodată din simplul motiv că n-ar deschide gura despre ce nu cunoaște, s-ar informa despre ce trebuie să știe, nu s-ar lăsa de citit la 18 ani, odată cu terminarea liceului ș.a.m.d. Sau „Apud”, că tot a fost și el la modă și l-am uitat – parcă mult prea devreme.


Faceți acest exercițiu, dacă nu vă e cunoscut deja, și rețineți observațiile – focusați lentila pe femeia care pare accesoriu la poșeta ministrului, pe bărbatul care, dacă ar pufni în râs la aberațiile diverse, ar putea fi luat drept jurnalist. Și lista poate continua, căci îi știți. Dar îi vedeți?


Anca Zaharia,
scriitor & traducător; redactor-șef Zile și Nopți Brașov