„Crăiasa Zăpezii” – un basm pentru cei mici și cei mari, de Evgheni Schwarz
Regia: László Béres (a.G.)
Decor și costume: Erika Márton (a.G.)
Muzică: Tibor Cári (a.G.)
Coregrafie: Attila Bokor (a.G.)
Dramaturgie: Rudolf Herbert
Asistență de regie: Harald Weisz
Asistență de scenografie: Ioana Popescu
Machiaj: Bojita Ilici
Regie tehnică: Costinel Stănescu
Distribuția
Povestitor: Rareș Hontzu
Kai: Robert Bogdanov-Schein
Gerda: Isa Berger
Bunica: Isolde Cobeţ
Consilier commercial: Boris Gaza
Crăiasa zăpezii: Daniela Török
Corbul: Rareș Hontzu
Prințul Klaus: Radu Brănici
Prințesa Elsa: Oana Vidoni
Regele: Alexandru Mihăescu
Căpetenia tâlharilor: Dana Borteanu
Primul tâlhar: Niko Becker
Fata tâlharei: Silvia Török
Renul: Daniel Ghidel
Servitorul regelui: Richard Hladik, Niko Becker, Aljoscha Cobeţ
Tâlhar: Richard Hladik, Radu Brănici
După ce Crăiasa Zăpezii îl sărută pe micul Kai, îl duce pe acesta în regatul ei, departe în nord, unde totul este acoperit de zăpadă și gheață. Acolo Kai se plictisește și deși nu și-a uitat bunica și prietena de joacă, pe Gerda, nu le mai iubește pe nicicare. I-a lovit oare un ciob de gheață inima, care acum este rece? După ce Kai nu se întoarce nici măcar după mai multe săptămâni de zile, Gerda pornește în căutarea lui. Ajunge într-un regat al cărui rege vrea să o întemnițeze, dar are noroc cu o prințesa și cu un prinț, care o ajută să-și continue drumul. Apoi cade în mâinile unei bande de tâlhari, care cine știe ce ar fi făcut cu ea, dacă nu ar fi intervenit fiica șefei tâlharilor, care o consideră imediat o prietenă. Un ren isteț o duce în cele din urmă pe Gerda în nord, unde îl găsește pe Kai transformat, aproape de recunoscut în palatul Reginei Zăpezii.
Scriitorul rus Evgheni Schwarz este autorul piesei „Regina Zăpezii”, scrisă în perioada interbelică, folosind motive ale basmului semnat de Hans Christian Andersen. În timp ce povestirea nu a avut prea mult ecou pe la mijlocul secolului al XIX-lea, adaptarea lui pentru teatru, care a venit aproape un secol mai târziu, a avut un succes incomparabil mai mare. Acest lucru se datorează, probabil, faptului că piesa nu doar că scoate în evidență foarte clar contradicția dintre emoție și rațiune, ori dintre bogați și săraci, dar denunță și condițiile politice din perioada stalinistă, chiar dacă într-un mod voalat. În timp ce în ultimele decenii au fost realizate numeroase filme, printre care și cel Disney, care a adaptat și tratează liber povestea lui Andersen, piesa-basm a autorului rus oferă mai multe straturi de interpretare și se adresează atât copiilor, cât și adulților.
Durata: 01:00
—
Credit foto: Teatrul German de Stat Timișoara
