Tărâmul formelor posibile, unde subteranul iese la suprafață, iar permanența sa nu mai este controversată, provoacă arta să se reconsidere prin propria gazetă de perete, exteriorizându-se prin minimalism ca parte a stilului personal, prin istorie ca rang de țesătură, prin bicicletă ca formă de exprimare.
Contemporanul ce se consumă ceas de ceas păstrează presiunea doar ca o caracteristică a espressor-ului și se manifestă printr-o structură ce apără un înțeles, un Labirint. Rătăcește-te!
