Cluj-Napoca

Zoltan ANDRAS (SARMALELE RECI)

Data: 2009-05-22
autor: Mihail VAKULOVSKI

- Salutare, Zoltan. Va mai amintiti cum ati ales denumirea formatiei – „Sarmalele Reci'? Si cum ati ajuns la acest stil „sarmalist', pentru ca la origine, sa zic asa, va numeati "Mioritmics" si cintati jazz?

- Salutare! Ne amintim foarte bine. In primul rind, Sarmalele Reci a aparut prima, abia apoi a venit episodul (trecator, din pacate) Mioritmics. Era o perioada de infinite potentialitati, plina de creativitate. Dupa teroarea comunista, toti rockerii voiau sa cinte englezeste, dar nu invatasera prea bine limba, si toate trupele voiau nume cu rezonanta eroica. Florin Dumitrescu, pe care il cunoscusem la prima televiziune privata si anti-neocomunista si cu care ne-am imprietenit, mi-a propus sa facem o trupa cu nume neaos romanesc, Zoli Paprikas si Sarmalele Reci si sa cintam chestii gen „Tara te vrea prost' si „Ma face sa vars'... A ramas doar Sarmalele Reci (mai usor de retinut, mai consecvent cu orientarea) si au ramas si textele, la fel de indigeste... dar la fel de iubite de oamenii care traiesc cu adevarat!



- Chiar de la primul album, "Tara te vrea prost" (1995), ati avut un succes extraordinar, aproape toate piesele devenind imediat... La fel s-a intimplat si cu celelalte albume, dar in ultima vreme ati cam iesit din piesaj... E o perioada „de trecere' sau poate ca noi – publicul – avem o problema de receptare?

- Nu cred ca am iesit din peisaj, noi cel putin nu simtim deloc asa, de vreme ce luna de luna batem tara in lung si-n lat, dind concerte si intilnindu-ne cu fanii, cu publicul care ne iubeste si doreste sa tina legatura cu noi personal. Publicul este si el de mai multe feluri: sint in primul rind cei foarte bine informati, avizati, angajati, care intra pe youtube si afla ultimele noutati de pe siteul oficial www.sarmalelereci.ro si apoi vin la concerte, iar altii se multumesc doar cu ce afla intimplator, poate de la o emisiune de la TV sau de la un anunt la radio, sau dintr-un ziar, sau si mai pasiv, din ce le-a ajuns la urechi la a treia mina...



- In comparatie cu majoritatea trupelor romanesti, voi aveti texte beton, care sint literatura pura, textierul vostru, Florin Dumitrescu, fiind un poet foarte bun. Cum faceti piesele, aveti mai intii textele sau le scrie Florin dupa ce aveti deja muzica? Cum ascultati piesele formatiilor bune cu texte proaste - va distrati, va enervati sau va ofticati ca uite, dom’le, astia au succes si cu „cu ea - fara ea' etc.?

- De cele mai multe ori, Florin a reusit sa fie genial pentru ca a primit muzica pe masura, ceea ce spune si el ori de cite ori are ocazia. Sa ne gindim totusi ca doar pe versuri nu se poate nici dansa, nici da din cap, nici transpira ca in transa... Am sperat o vreme ca celelalte trupe vor incepe sa scrie versuri mai relevante. Unii au facut-o, altii nu. Nu ne priveste pe noi de ce nu au altii texte bune, noi ne preocupam mai degraba de ce putem face noi frumos si bun.



- Cum va simtiti la concerte? Vi s-au intimplat momente de neuitat la concerte? Se deosebeste publicul din diferite parti ale tarii?

- Concertele sint de fapt motorul si motivatia vietii noastre. Publicul poate sa plece acasa remontat si energizat pentru ca si noi, simultan, ne reenergizam si intinerim cu fiecare concert. Momentele de neuitat la concerte sint de toate felurile, de la extatice, la foarte penibile, asa cum e si firesc in viata, de la scene in care publicul cinta singur cite o piesa favorita si pina la cazuri asemanatoare cu secvente de desene animate – cind, de exemplu, furtuna iscata din senin a inceput sa smulga si sa ia pe sus tot felul de obiecte, inclusiv de pe scena, dar publicul continua sa ne aclame si sa ceara sa continuam concertul... Publicul din diversele parti ale tarii se aseamana foarte tare, din experientele noastre de pina acum... poate pentru ca stirnim noi reactii asemanatoare la toti cei care ne plac.



- Cum vezi fenomenul descarcarii muzicii de pe net?

- Muzica se gaseste pe net pentru ca exista tehnologia care permite acest lucru. Este un lucru foarte bun pentru popularitatea trupelor: astfel ajungi acasa la oamenii care te descarca de pe net si iei parte activa la viata lor. Nu cei care descarca de pe net nu ne cumpara albumele, ci cei care nu vor descarca niciodata muzica, dar nici nu vor asculta in mod activ ceva, ci doar ce li se da la posturile de radio impersonale.