Natura-vura
Data: 2010-07-23
autor: Mihail VAKULOVSKI
În faţa televizorului cel mai tare-mi place să zappez, schimb programele pînă mă plictisesc şi opresc televizorul. E ca şi cum ai fi Andrei Pleşu şi te-ai uita vrăjit la „Dan Diaconescu în direct”. Dar uneori zappatu’ are rolul unui poem postmodernist, cînd imaginile se succed atît de repede încît pot avea efecte halucinogene, ’ţi dai seama. Pe-un program de ştiri e un reportaj de la inundaţiile din Moldova, apa le-a distrus oamenilor casele, schimb programul, iar aici e un film românesc vechi în care personajul spune: „Dă Doamne să plouă”.
O vorbă pe care am auzit-o de nenumărate ori în copilărie, dar acum, cînd an de an ploaia inundă România parcă nu înţelegi ce vrea să spună înţelepciunea populară cu zicala asta acum sado-mazo. Profesorul Nicolae Manolescu spunea că cel mai greu îi e să-i dezveţe ce ştiu pe studenţii din anul I. Asta pentru că socoteala de acasă nu se potriveşte cu aia din tîrg, pentru că dacă vrei să mergi mai departe trebuie să scapi de sloganurile pe care le-ai învăţat automat, fără să le gîndeşti.
Ştiu o grămadă de semne naturale care nu se mai potrivesc şi nu-mi mai folosesc la nimic, chiar dacă n-a trecut prea multă vreme de cînd erau valabile şi utile. Dacă cerul e roşu va fi ger? Dacă avem nori întunecaţi şi denşi de-asupra capului o să plouă? Aoleu, frînghia din casa spînzuratului se întoarce… Dacă-ţi începi ziua cu dreptu’… Zile şi nopţi frumoase, prietene, oriunde te-ai afla.
Brasov