Brasovul
pentru mine inseamna mult si fiecare concert al meu aici este unul de suflet,
interviu cu Harry TAVITIAN, realizat de Mihail Vakulovski
- Domnule
Harry TAVITIAN, ce inseamna pentru dvs concertele pe care le sustineti in orasul
de sub Tampa?
- Orice prezenta a mea la Brasov este una de
suflet, as putea sa spun, deoarece marturisesc ca o parte a educatiei mele
muzicale este primita aici, in Brasov, intre 1973 si 1976. Am fost student aici
la ceea ce se numea atunci Facultatea de Muzica, erau de fapt niste institute
de trei ani. Am facut aici trei ani de muzica si din punct de vedere pedagogic,
academic. Au fost ani importanti, dar poate ca acei trei ani brasoveni ai mei
au fost si mai importanti datorita catorva prieteni deosebiti pe care i-am avut
aici, care aveau importante colectii de discuri de jazz. Si in acei ani,
frecventandu-i pe acesti prieteni, am putut asculta muzica acelor ani, pentru ca
ei primeau discuri care erau chiar ultime aparitii in Occident. In 1974-75 noi
ascultam albume produse doar cu cateva luni in urma in Germania sau in alte tari
din Occident. A fost un lucru foarte important pentru mine, pentru ca in afara
jazzului clasic, traditional, eu ascultam si ceea ce se asculta aproape in acelasi
moment in Europa. Cineva de varsta mea nu va considera deplasata aceasta afirmatie
a mea, pentru ca stie ca atunci era foarte dificil sa putem procura discuri de
jazz, in fine, trebuia sa umbli foarte mult ca sa le gasesti. Or, eu am avut
aici, la Brasov, acest privilegiu, aceasta sansa. De aceea Brasovul pentru mine
inseamna mult si fiecare concert al meu la Brasov este unul de suflet, adica ma
simt putin acasa aici.
- Astazi
cantati cu ORIENT EXPRESS. Cum v-ati
adunat, cum ati ales denumirea trupei, povestiti-ne putin despre trupa?
- Am numit trupa ORIENT EXPRESS dupa celebrul
tren, dupa vechiul tren care lega Parisul de Constantinopol, trecand prin
marile centre culturale ale Europei. La fel este si muzica noastra, o
transculturalitate a tuturor acestor zone, pe de o parte, ca deschidere
europeana, dar in acelasi timp noi plasam spatiul romanesc in cel mai larg,
balcanic, si spatiul armenesc in spatiul mai larg, caucazian, considerand acest
mare teritoriu balcano-caucazian ca pe un leagan al omenirii, in tot cazul - ca
pe un spatiu unde s-au petrecut marile si cele mai importante sinteze, intre
miresmele si mistica Orientului si intre cultura si civilizatia Occidentului.
Asta incercam noi sa dam prin muzica noastra, a ORIENT EXPRESS-ului.
- Ati cantat
in toata lumea, dar v-as intreba de un concert care pare special: ati fost
invitatul personal al presedintelui Armeniei, asta ce inseamna, cum s-a intimplat?
- Da, presedintele Armeniei, Robert Cocearean,
este un mare iubitor de jazz, de multi ani, nu doar de acum, de cand e presedinte.
Cu mai multi ani in urma presedintele Emil Constantinescu a facut o vizita
oficiala la Erevan, iar in una din seri presedintele Armeniei l-a invitat intr-un
club de jazz din Erevan. Constantinescu a acceptat imediat invitatia si, ascultand
muzica de jazz cantata de muzicienii armeni, i-a spus lui Cocearean ca unul dintre
cei mai cunoscuti muzicieni de jazz din Romania este un armean, Harry Tavitian.
Cocearean a fost foarte interesat si in cateva luni a facut el o vizita in Romania
si la invitatia si la dorinta Uniunii Armenilor din Romania si a presedintiei
eu am oferit un concert de jazz celor doi presedinti, la Sala Mica a Palatului,
Sala Auditorium din Bucuresti. Dupa concert a fost un cocteil cu cei doi presedinti,
roman si armean, si cu toata asistenta de acolo si la acest cocteil presedintele
Cocearean m-a intrebat daca as vrea sa cant la festivalul de jazz de la Erevan,
facandu-mi o invitatie. Erevanul avea un proaspat festival de jazz, de 2-3 ani,
si i-am spus ca unul din marile mele vise este acela de a ajunge sa dau un
concert in Erevan. Era un mare vis al meu, intr-adevar, si i-am spus ca ii sunt
recunoscator si profund onorat de aceasta invitatie. Sincer sa fiu, nu aveam
prea mari sperante ca va mai tine minte dupa aceea de invitatia asta, dar dupa
cateva luni m-a contactat ambasadorul Armeniei de la Bucuresti, anuntandu-ma ca
presedintele isi tine promisiunea si ca ma invita la festival si asa am cantat in
Sala Mare „Aram Haceaturean' a Filarmonicii din Erevan, intr-o sala cu trei randuri
de balcoane, ca la Scala din Milano, arhiplina, peste trei mii de oameni au
fost acolo. A fost unul dintre cele mai emotionante concerte ale mele, pentru
mine personal.
- Si s-a
convins ca armeanul nostru e mai tare decat al lor...
- (rade)
Nu stiu, nu stiu, asta nu stiu...
