Constantin CHEIANU
Data: 2010-07-02
autor: Mihail Vakulovski
Domnule Constantin CHEIANU, cît timp a fost scrisă cartea dvs. „Sex & Perestroika”?
Adevărul este că nu am adunat nimic în timp, totul era depozitat în mine fără să bănuiesc lucrul acesta. Am scris cartea în şapte luni, fără întrerupere, din toamna lui 2008 până în primăvara lui 2009, este primul şi poate unicul meu volum despre care pot să spun că „s-a scris singur”, dintr-o bucată.
O temă importantă şi iscusit exploatată în S&P e frăţia ro-md. Ce v-a şocat cel mai tare în această relaţie de sînge? Dar ce v-a plăcut cel mai mult la relaţia asta?
Totul stă în limbă, de aici a provenit, pentru noi, intelectualii basarabeni, şocul. Când comparam româna rudimentară de la Chişinău, din cărţile „scriitorilor sovietici moldoveni” cu româna evoluată din România, pentru noi Moldova apărea ca un tărâm înapoiat şi primitiv, iar noi, moldovenii, ca nişte neîmpliniţi, în timp ce România ni se arăta ca o ţară întreagă, aşezată, iar românii nişte oameni aproape perfecţi. Limba română pe care o vorbeau românii nu putea să admită existenţa unui Ceauşescu, a unei Securităţi, România nu putea să aibă hoţi, românii nu puteau să aibă o imagine proastă în Europa, oraşele româneşti nu puteau să fie murdare etc., etc. Or, tocmai asta am găsit în România şi de aici s-a iscat şocul. Şi dacă mă întrebi despre partea bună a apropierii noastre, pentru mine aceasta este legată de adevăratele elite intelectuale româneşti, de nişte minţi şi nişte nume cu care te simţi pe aceiaşi lungime de undă. Bucureştiul a devenit pentru noi locul unde tindem să fim recunoscuţi şi apreciaţi, cum consacrarea de la Chişinău nu înseamnă mare lucru.
La ce lucraţi acum?
Acum fac o emisiune TV de satiră politică care îmi ia tot timpul. Deschid din când în când prozele şi piesele pe care le-am abandonat şi care mă întreabă cât o să le mai neglijez. Deocamdată, nu am un răspuns.
