Traseu spectaculos prin Canionul 7 Scari
Data: 2009-04-10
autor: Lucian Busu
Muntii Piatra Mare, cunoscuti impreuna cu Postavaru si sub denumirile de Muntii Timisului sau Muntii Barsei, sunt situati in Carpatii de Curbura, in sudul intinsei depresiuni intramontane a Brasovului. Acesti munti si-au castigat un binemeritat renume prin peisajul armonios si original, prin partiile lor de schi cu grade variate de dificultate, prin calitatea deosebita a dotarilor turistice si, nu in ultimul rand, prin pozitia lor in apropierea municipiului Brasov, in cadrul uneia dintre cele mai cunoscute regiuni turistice din Romania. Culoarul Vaii Timisului traverseaza oblic partea centrala a acestor munti separand in nord-vest Muntii Postavaru si in sud-est Muntii Piatra Mare, care prezinta numeroase asemanari in alcatuirea reliefului si in etajarea climei si a vegetatiei.
Muntii Piatra Mare si Postavaru sunt caracterizati printr-o mare diversitate a configuratiei reliefului, care reflecta alcatuirea lor geologica variata. In cuprinsul acestor munti, cu altitudini sub 1850 m (Postavaru, 1799 m; Piatra Mare, 1843 m), se intalnesc intr-o imbinare armonioasa varfuri semete si creste zimtate, maguri rotunjite si culmi prelungi, depresiuni pitoresti, chei si abrupturi cu microforme spectaculoase. Muntii Piatra Mare au infatisarea unei culmi alungite si asimetrice, cu altitudinea maxima de 1843 m in varful cu acelasi nume, situat in partea lor sudica. Linia celor mai mari inaltimi corespunde unei succesiuni de varfuri ca Piatra Mica (1814 m), GatuI Chivei (1839 m), Bechia (1399 m) separate de inseuari adanci. In partea nordica altitudinile sunt mai coborate si se mentin intre 800 si 1000 m in culmile Highig, Plopig, Bradet si Mardagau cu aspectul unor cupole sau al unor varfuri izolate. Versantul estic, spre Valea Garcinului, este abrupt, fiind parcurs de trasee turistice rare, cu un grad de dificultate ridicat, greu accesibile iarna. Partea vestica a muntelui este fragmentata in numeroase culmi inguste si alungite, separate de vai adanci.
Pornind din Valea Timisului, din locul intitulat Dambul Morii, se urmeaza paraul care vine dinspre munte, strabatand mai intai cateva poieni intinse apoi niste portiuni impadurite si cateva sectoare de chei cu mici cascade. Urcusul, domol timp de o ora, pe o diferenta de nivel de circa 250 de metri, se deruleaza pe un traseu unic spre Piatra Mare pana cand acesta se desparte in doua. Una dintre variante se indreapta catre Prapastia Ursilor, spre est, cealalta mentinandu-si directia sudica spre unul dintre cele mai atractive fenomene naturale din masiv, Canionul 7 Scari. Poteca va fi barata la un moment dat de un perete de calcar, spintecat de o deschidere verticala din care iese paraul. Deschiderea respectiva se prezinta ca un horn din care apa se pravaleste intr-o cascada cu un debit putin insemnat dar inspumata, alaturi de care se afla o scara metalica bine fixata. Urcand-o, vom patrunde in primii metri ai canionului, pe o platforma orizontala care in scurt timp ne va conduce la o alta scara din vecinatatea celei de-a doua cascade. Calea spre interiorul muntelui se prezinta printr-o succesiune de platforme naturale sapate de apa in peretele stang. Pentru a ajunge aici se urca in prealabil cea de a treia scara, cea mai impresionanta, fiind verticala si depasind lungimea de zece metri. Dispusa in paralel cu o cascada de circa 16 metri inaltime, intre doua terase, acest loc este cel mai expus din intreaga configuratie.
Inaltimea, zgomotul apei, scara bine stropita si, evident, sporirea adrenalinei, face din parcurgerea canionului celor sapte scari, punctul cel mai aventuros. Uneori, vara, pe ape nu mari dar de luat in seama, esti tentat sa te lasi prada impresiilor de moment, fapt la care o contributie importanta si-o aduce zgomotul ei in cadere si, teoretic, nestapanirea modului de urcare pe o scara de tip pompieresc, care, oricum nu este la indemana oricui. Nu este atat de greu, dar iarna, ori in perioada de primavara timpurie, este indicat sa ne luam masuri suplimentare de precautie. Stropirea din abundenta a scarilor confera un bun prilej ca pe acestea sa se dezvolte formatiuni de gheata, impresionante ca si forma, culoare si dimensiuni. Cu alte cuvinte un spectacol extraordinar, dar pentru parcurgere va fi nevoie de hamuri, corzi, carabiniere, ancoraje si, bineinteles un ghid cu experienta. Odata insa cu depasirea acestor puncte critice, peretii se indeparteaza, versantii se domolesc, iar poteca de munte continua pieptis la adapostul stancilor cu abriuri la baza, intr-o liniste si un exotism specific reliefului carstic. Chinul amplificat de cataratul pe stanci si vajaitul apei in cadere se sfarseste pe neasteptate. Cine nu va dori sa se intoarca pe unde a venit isi va putea continua ascensiunea pe Piatra Mare, si nu va regreta. Peisajele intalnite, cu siguranta vor fi la nivelul efortului depus pentru a ajunge pe acest munte.
Mai ramane insa de dat o mica explicatie vizavi de canionul celor 7 Scari. Nefiind vorba de un sector clasic de chei prin care a curs un rau, la baza aparitiei acestuia se gaseste o pestera. Prin hornurile sale, apa de infiltratie, datorita gravitatiei, si-a croit drumuri dezvoltand golul, pana cand peretii exteriori s-au prabusit, lasand la vedere, deci la lumina zilei, fostele cai subterane. Astfel, avem de-a face cu o cheie, dezvoltata preponderent pe verticala. Acum, ca mai sunt sapte scari - denumire aprofundata imediat dupa prima amenajare - sau nu, in ce masura mai conteaza, nu stiu. Cert este ca acest canion merita vizitat si se afla la indemana oricarui calator aflat in drum dinspre Brasov inspre Bucuresti sau invers. Cabana Dambul Morii este construita la doar o ora de mirificul canion, iar o plimbare pana la el, cu tot cu parcurgere, nu ocupa mai mult timp decat servirea mesei de pranz, cu tot cu desert, bere si cafea.
